Aqaba, orașul prins între mare și deșert
Aqaba a fost o surpriză pentru noi. Când ghidul nostru Obeid ne-a luat cu mașina din Petra, ca să ne ducă în deșertul Wadi Rum într-o tabără de beduini, nu știam că o să ajungem până în sudul extrem al Iordaniei. Dar Obeid avea nevoie de niște materiale de construcție ca să își extindă toaletele pentru turiști (vă voi povesti în curând și despre zilele minunate petrecute alături de familia lui Obeid în deșert), așa că ne-a luat cu el până la piață în Aqaba, un oraș-stațiune de la Marea Roșie.
De fapt, Aqaba este singurul oraș de coastă din Iordania, iar turiștii străini vin aici în special ca să facă scufundări în Marea Roșie și să admire recifele de corali.
În cele câteva ore pe care le-am petrecut în Aqaba hoinărind pe străzi alături de Valeriu nu am apucat să vedem prea multe și, bineînțeles, nu am făcut nici scufundări printre corali. Ce mi-a plăcut însă a fost că am avut un contact mai direct cu iordanienii și cultura lor: noi veneam de la Petra, un obiectiv turistic devenit celebru în toată lumea, unde vezi mai mulți turiști decât localnici.
În Aqaba am început să văd pe stradă tot mai multe femei cu niqab, un tip de văl islamic ce acoperă aproape toată fața femeilor, lăsând doar o mică deschizătură pentru ochi. Tot plimbându-ne, am ajuns pe plajă. Locul mi-a amintit puțin de acea Eforie Nord pe care o știam din copilărie, cu familii care stau sub umbreluțe, pe prosoape întinse pe nisip sau pe scaune din plastic. Marea diferență era că aici femeile erau îmbrăcate din cap până în picioare și că faceau baie în mare tot îmbrăcate. Mulți dintre copii se bălăceau și ei îmbrăcați în apă, agățați de colacele colorate. Doar câțiva băieței erau la bustul gol.
La plajă în Aqaba
La plajă în Aqaba
Obeid ne-a spus că era o plajă folosită de localnici și că dacă vrem să facem baie în mare ne duce el pe o plajă specială pentru turiști. Aici era evident că nu puteam să defilăm în costume de baie.
Oricum nu veniserăm pentru baie, așa că am preferat să continuăm să ne plimbăm pe țărm, printre palmieri și bărcile trase la mal, cu litere arabe vopsite de jur împrejur, care așteptau turiști pe care să îi plimbe în Golful Aqaba. De partea cealaltă a golfului se vedeau foarte bine hotelurile și blocurile albe din Eilat, cel mai sudic oraș din Israel, și el o stațiune căutată pentru scufundări la Marea Roșie. Între Aqaba și Eilat nu sunt decât vreo 5 kilometri pe apă.
În spate se văd hotelurile și blocurile din Eilat, cel mai sudic oraș din Israel
Plajă din Aqaba
Obeid ne-a dus apoi la un mic muzeu de la malul mării dedicat orașului Aqaba (Muzeul Arheologic din Aqaba; intrarea este doar 1 dinar iordanian, adică 1,25 euro). Dincolo de câteva exponate care ilustrează viața tradițională a beduinilor în deșert, e posibil ca muzeul să nu fie prea atrăgător pentru un turist european (cu excepția celor pasionați cu adevărat de istoria veche și arheologia Orientului Mijlociu). Totuși, muzeul are piese valoroase, ca de exemplu artefacte din Epoca Bronzului, ce datează din jurul anului 4.000 î.Hr.
Noi am părăsit Aqaba cea călduroasă – era octombrie și erau în jur de 30 de grade la umbră – și ne-am urcat în mașina lui Obeid, nerăbdători să ajungem în deșert. La plecare însă, Obeid mai avea o surpiză pentru noi: a oprit mașina undeva pe dreapta șoselei și ne-a dus într-un local ca să mâncăm de prânz.
Locul nu părea cine știe ce – avea o înfățișare mai mult decât modestă, iar la mese nu prea era nimeni – așa că în prima clipă m-am întrebat dacă e într-adevăr o idee bună să mâncăm acolo. Mă înșelam teribil: am primit un pui întreg fript, incredibil de aromat și de fraged, îmbibat cu mirodenii, pe care l-am mâncat cu mâna și l-am împărțit frățește cu Valeriu și Obeid.
Câțiva băieți din Aqaba se bucură că sunt fotografiați
Dacă v-au plăcut fotografiile și articolul și vreți să citiți și despre alte destinații din Asia, urmăriți Andreea în Asia și pe Facebook.
