De-a lungul timpului am văzut (prea) mulți viitori turiști în țări exotice care, atunci când întrebau pe grupurile de Facebook dacă și ce vaccinuri să își facă înainte de plecare, primeau răspuns că nu e nevoie de niciun vaccin sau că vor fi bine mersi și fără ele.

Ei bine, chestia asta mă enervează la culme. Deoarece da, se poate să ai noroc și să nu intri în contact cu niciun virus, dar e la fel de posibil să te înțepe un țânțar, să te julești sau să înghiți apă/mâncare contaminată și să te îmbolnăvești de o boală complet evitabilă, pe care ai fi putut-o preveni printr-un simplu vaccin.

Nu am de gând să intru în polemici despre eficiența vaccinurilor, despre cât de necesare sunt și cât de mult bine ne-au făcut de-a lungul istoriei. Înainte de a vă detalia ce vaccinuri am la activ vă spun doar că atunci când mergem într-o țară exotică intrăm în contact cu o mulțime de virusuri pe care nu le întâlnim în mod normal. Nefiind obișnuiți cu ele, imunitatea organismului nostru în fața lor este redusă. Eu, de exemplu, am reușit să pescuiesc câte o răceală zdravănă care m-a ținut 3 săptămâni și din India, și din China. 🙂

Dar, din fericire, pentru alte virusuri – care provoacă boli mult mai periculoase decât banalele răceli – există vaccinuri.

Important! Nu amânați vaccinarea până în ultima clipă înainte de plecare deoarece riscați să rămâneți neprotejați. Recomandarea este ca vaccinarea să fie făcută cu cel puțin două săptămâni înainte de plecare în zona de risc pentru că organismul are nevoie de aproximativ 10–14 zile pentru a dezvolta suficienți anticorpi.

Cel mai indicat este să discutați cu un medic cu cel puțin 4-6 săptămâni înainte de plecare, iar el va alcătui o schemă potrivită pentru voi – atât în funcție de destinație, cât și de istoricul personal (de exemplu, poate vă lipsesc diverse doze din copilărie sau poate ați dezvoltat imunitate prin boală, cum e cazul cu hepatita A; în unele cazuri se pot face testări de anticorpi și dacă îi aveți vaccinul nu mai este necesar).

Eu mi-am făcut vaccinurile în Centrul Medical de Diagnostic și Tratament „Dr. Victor Babeș”, o clinică privată din București care are și specialitatea epidemiologie și are „pe stoc” aceste vaccinuri. Însă unele se pot cumpăra și din farmacii și puteți merge cu ele în diverse alte clinici private ca să vi le administreze un medic. Pentru toate aceste vaccinuri am plătit (nu există gratuitate pentru adulți, și nici pentru copii – cu excepția vaccinurilor incluse în schema națională obligatorie).

Primele vaccinuri pentru călătorii în țări exotice mi le-am făcut în 2016, înainte să merg în Thailanda și Cambodgia. Au fost 3 la număr: cel pentru febră tifoidă, vaccinul difteric-tetanus-polio (un vaccin combinat, 3 în 1) și cel pentru hepatita A. De atunci, mi-am făcut o mulțime de rapeluri și alte vaccinuri – suficient de multe încât, la un moment dat, un prieten m-a tachinat spunându-mi „cred că tu ești cel mai vaccinat om din România”.

Așadar, să le luăm pe rând.

Vaccinul împotriva febrei tifoide. Febra tifoidă este în continuare foarte răspândită în multe țări din continentul asiatic, de la Asia de Sud (în țări precum India și Nepal) la Asia de Sud-Est (în destinații turistice populare precum Indonezia, Thailanda, Vietnam, Malaysia etc). Așadar, dacă vreți să vizitați Asia, acest vaccin este un must deoarece bacteria care provoacă boala se răspândește prin apă și mâncare contaminate. De exemplu, dacă ați spălat salata cu apă de la chiuvetă (iar aceasta era contaminată cu bacteria Salmonella Typhi), riscați să faceți febră tifoidă.

Simptomele apar la 1-3 săptămâni de la expunere și pot fi agresive: febră mare și persistentă (39-40°C), dureri de cap, stare generală de oboseală, dureri abdominale, constipație sau diaree, erupții pe piele. Fără tratament, pot apărea complicații serioase (sângerări intestinale, perforație intestinală, șoc septic) și chiar deces. Cazurile netratate au o rată a mortalității de 10-30%. Cu tratament antibiotic administrat prompt, procentul scade la sub 1%.

Pe piață există mai multe tipuri de vaccinuri pentru febra tifoidă. Cel pe care l-am făcut eu oferă protecție timp de 3 ani, deci am făcut rapel în 2019, în 2022, iar acum mă pregătesc să îl fac din nou.

Vaccinul difteric-tetanus-polio l-am făcut tot în 2016. Spre deosebire de vaccinul pentru febră tifoidă, acesta este eficient timp de 10 ani, deci am să îl refac în 2026. Vaccinarea împotriva difteriei, a tetanosului și a poliomielitei se face în copilărie, iar administrarea dozelor începe din primele luni de viață. Însă acest vaccin nu îți oferă protecție pe viață, așa că la maturitate trebuie administrată o doză de rapel odată la 10 ani (cu excepția vaccinului pentru polio; din ce înțeleg, dacă ai schema completă în copilărie, o singură doză de rapel la maturitate ar asigura protecție pe viață – dar cel mai bine discutați cu medicul despre cazul vostru specific).

Precum febra tifoidă, difteria este cauzată tot de o bacterie, și este răspândită în unele țări din Asia, în special în India și Indonezia, dar focare mai mici au apărut și în Myanmar, Laos sau Thailanda.

Difteria se transmite ușor pe cale aeriană (de pildă, prin picături respiratorii eliminate la tuse, strănut sau vorbit), prin contact direct cu o persoană infectată sau cu obiecte/suprafețe contaminate cu secreții (haine, jucării, prosoape etc).

Simptomele bolii apar, de regulă, după 2-5 zile de la expunerea la bacteria Corynebacterium diphtheriae. Dincolo de simptomele tipice pentru răceală precum febră, nas curgător sau oboseală, difteria provoacă și dificultăți la înghițire din cauza inflamării ganglionilor, depuneri pe amigdale și laringe (care pot provoca sângerări) sau leziuni pe piele. Complicațiile bolii – precum miocardita, paralizia sau obstrucția respiratorie – pot fi fatale. Chiar și cu tratament administrat la timp, difteria are o rată a mortalității mare, de 5-10%. În cazul copiilor sub 5 ani și al adulților peste 40 de ani, rata mortalității este și mai ridicată, ajungând la 20%.

Tetanusul este o boală foarte periculoasă, de care ar trebui să vă protejați oricum, chiar dacă mergeți în țări exotice sau nu. Cu alte cuvinte, dacă nu sunteți vaccinați, puteți să vă îmbolnăviți și în România.

Este provocată de Clostridium tetani, o bacterie care trăiește în materii organice, sol sau praf, și care produce o toxină foarte puternică ce atacă sistemul nervos. Sporii bacterieni ajung în organism prin răni, tăieturi, înțepături etc (boala nu se transmite de la persoană la persoană), iar perioada de incubație variază de la 3 zile la 3 săptămâni.

Simptomele sunt foarte grave: spasme musculare dureroase, rigiditate a mușchilor și a maxilarului, dificultăți la deschiderea gurii și la înghițire, febră, transpirații, tensiune arterială ridicată, tulburări cardiace, spasme respiratorii ce pot duce la asfixiere. Netratată, boala are o rată a mortalității foarte ridicată, de 25-50%. Chiar și cu tratament, tetanusul ucide circa 10% din bolnavi, ceea ce face ca prevenția prin vaccinare să fie crucială.

Poliomielita, a treia boală de care vă protejează acest vaccin 3 în 1, a fost eradicată în România, ultimul caz fiind înregistrat în 1992. În Asia, doar Pakistan și Afganistan sunt țări endemice pentru poliovirusul sălbatic, unde acesta circulă în mod constant.

Poliovirusul se transmite prin ingestia virusului din apă/alimente contaminate cu materii fecale, dacă o persoană nu s-a spălat bine pe mâini după folosirea toaletei sau prin contact cu o persoană infectată (salivă, secreții respiratorii sau nazale, tuse, strănut etc). De asemenea, cineva se poate contamina dacă înoată în apă contaminată, inclusiv în piscine, sau dacă atinge suprafețe pe care există virusul, iar apoi duce mâna la gură.

Perioada de incubație variază destul de mult, de la 3 zile la 35, în funcție de severitatea infecției. Cei mai mulți dintre bolnavi nu fac o formă gravă a bolii, iar simptomele sunt ușoare, similare unei răceli sau toxiinfecții alimentare: febră, dureri în gât, oboseală, dureri de cap, greață și vărsături, diaree sau constipație, dureri abdominale.

Însă circa 0,5% din infectați fac o formă gravă, neurologică, și dezvoltă simptome precum rigiditate a gâtului și a spatelui, spasme musculare, durere intensă în membre și, într-un final, paralizie ireversibilă. Dintre cei paralizați, 5-10% mor când mușchii ce controlează respirația rămân imobilizați.

Vaccinul pentru hepatita A a fost, cum vă spuneam, cel de-al treilea vaccin pe care l-am făcut în 2016. Am făcut o primă doză în septembrie, iar rapelul în iulie 2017, ca să am imunitate pe viață. La ora actuală, acest vaccin nu este inclus în schema obligatorie de vaccinare, deci dacă vrei să fii protejat trebuie să te vaccinezi pe cont propriu, contra cost.

Înainte de vaccinare este indicat însă să vă testați anticorpii pentru acest virus hepatic deoarece e posibil să fi fost infectați în copilărie fără să fi știut (eu cunosc o persoană care a fost surprinsă să descopere că avea anticorpi, deși nu își amintea să fi fost infectată). În funcție de nivelul de anticorpi din organism, medicul vă va spune dacă mai trebuie să vă vaccinați sau nu.

Hepatita A e cunoscută și drept „boala mâinilor murdare”, iar infecția cu acest virus este acută. Asta înseamnă că virusul nu rămâne permanent în organism (e eliminat complet după câteva săptămâni), iar boala nu se cronicizează precum în cazul hepatitei B sau C.

Extrem de contagios, virusul se transmite în special pe cale fecal-orală, de obicei prin apă sau alimente contaminate (produse crude precum fructele și legumele, pește sau fructe de mare insuficient gătite), prin contactul cu anumite obiecte (periuțe de dinți), mâini murdare după folosirea toaletei sau contact apropiat, inclusiv sexual, cu o persoană infectată.

Simptomele apar de obicei după 2-6 săptămâni, printre cele mai frecvente fiind oboseala, febra, greața, vărsăturile, durerile abdominale, musculare și articulare, icterul (îngălbenirea pielii și a ochilor), scaune deschide la culoare, diaree, pierderea poftei de mâncare, mâncărime a pielii.

Vaccinul pentru hepatita B. Înainte să plec în India, în 2024, am trecut în revistă toate vaccinurile pe care le aveam, inclusiv pe cele făcute în copilărie, și le-am comparat cu cele din schema actuală de vaccinare obligatorie. Așa am ajuns la concluzia că îmi lipsește vaccinul pentru hepatita B, care acum se face în primele 24 de ore de viață, în maternitate (prima doză). Cum nu eram însă sigură, și nu mă puteam baza 100% pe hârtiile din anii ’80-’90, am decis să îmi testez anticorpii pentru virusul hepatitei B.

Într-adevăr, am descoperit că nu am anticorpi, așadar nu fusesem vaccinată în copilărie. Ulterior m-am documentat mai mult și am înțeles că nu aveam cum să fi fost vaccinată deoarece acest vaccin a devenit parte a programului național de imunizare, administrat la naștere, abia în 1995, iar eu mă născusem cu 10 ani înainte.

Deși se ia în principal prin contact cu sângele sau fluidele corporale infectate (nu din aer, mâncare sau atingere), acest virus foarte rezistent, care poate supraviețui pe suprafețe până la 7 zile, poate infecta o persoană și prin înțepături accidentale, folosirea unor truse de manichiură, lame de ras, periuțe de dinți contaminate etc, așa că mi-am zis better safe than sorry și m-am vaccinat și împotriva lui. De exemplu, dacă vreți să vă faceți un tatuaj în Thailanda să zicem, sfatul meu e să aveți vaccinul.

Am făcut 3 doze ca să am imunitate pe viață: prima în noiembrie 2023, a doua în ianuarie 2024 (în acest fel aveam două doze până plecam în India), iar a treia în iulie 2024.

Spre deosebire de hepatita A, hepatita B se poate croniciza, ficatul fiind organul cel mai afectat. În faza inițială a bolii, simptomele pot lipsi cu desăvârșire, însă în faza avansată inflamația ficatului poate duce la oboseală persistentă, durere în partea dreaptă sus, balonare, greață, icter, scădere în greutate, edem, sângerări, fibroză, ciroză sau cancer hepatic.

Vaccinul antirabic. Dintre toate vaccinurile pe care mi le-am făcut de-a lungul vieții, probabil că cel antirabic – pe care l-am făcut preventiv, nu pentru că mă mușcase vreun animal – a fost, să zicem, oarecum overkill. L-am făcut pe finalul anului 2023 la Matei Balș (doar aici l-am găsit), în 3 doze (a doua după o săptămână, iar a treia la 3 săptămâni după prima). Apropo, în caz că vă întrebați, de vreo 30 de ani vaccinul nu se mai face în burtă – cum ne speriau părinții în copilărie – ci în umăr, ca orice alt vaccin, și nu e deloc dureros.

Motivul pentru care am vrut să am și antirabicul făcut e că în India turbarea încă este foarte răspândită: e țara cu cele mai multe cazuri umane din lume. În plus, am citit că în mai toate orașele există haite de câini, iar în unele locuri poate fi greu să găsești un spital unde să ți se administreze vaccinul antirabic în caz că ai fost mușcat. Cum urma să călătoresc prin India o lună, în 10 orașe, am zis că cel mai bine este să plec cu el făcut de-acasă.

De ce spun că a fost oarecum overkill? Pentru că nu am dat peste haitele de câini de care mă temeam eu (e adevărat că nu ne-am îndepărtat de locurile turistice), iar puținii câini pe care i-am întâlnit erau atât de zen, de apatici și de blajini, încât îmi imaginez că ultimul lor gând ar fi fost să se înfigă în piciorul meu. Nu știu ce era cu ei. Vorba ceea, or fi fost leșinați de la căldură.

Totuși, când mă uit la numărul uriaș de decese cauzate de turbare în India în fiecare an – peste 20.000 de cazuri umane – sunt sigură că am făcut ce trebuia.

Pe viitor, ca să rămân protejată, va trebui să fac o doză de rapel o dată la 3 ani (cum e necesar și pentru febra tifoidă). Altfel, dacă trece prea mult timp de la vaccinarea inițială, schema trebuie reluată de la zero.

Deci, dacă ar fi să vă recomand ceva legat de acest vaccin, ar fi să vi-l faceți dacă mergeți în țări unde rabia încă este răspândită, iar accesul la servicii de sănătate poate fi dificil. Dincolo de India, numărul de decese per capita rămâne ridicat și în Nepal, Bhutan, Cambodgia, Myanmar, Afganistan, precum și în multe țări din Africa.

Despre cât de gravă este turbarea nu are sens să insist. Rabia atacă sistemul nervos și are, practic, cea mai mare rată de mortalitate dintre toate bolile infecțioase cunoscute la om. Odată ce boala s-a declanșat, circa 99,9% dintre pacienți mor, chiar și cu tratament intensiv. În toată lumea au fost documentate doar câteva cazuri izolate de supraviețuire (în jur de 20-30), și chiar și supraviețuitorii au rămas de multe ori cu sechele neurologice grave.

COVID și gripă. Vaccinurile pentru infecțiile respiratorii sunt recomandate indiferent dacă vă place să călătoriți în țări exotice sau nu. Eu una îmi fac vaccinul antigripal în fiecare an, iar împotriva COVID m-am vaccinat de 5 ori: 3 doze Moderna (schema inițială din pandemie) și 2 doze Pfizer în anii următori, cât s-a mai găsit și la noi în unele spitale și centre medicale, înainte ca autoritățile să decidă că nu le interesează chiar absolut deloc vaccinarea anti-COVID și să nu mai cumpere niciun vaccin. Acum, din ce am înțeles, dacă cineva ar vrea să îi fie administrat vaccinul anti-COVID actualizat, ca să fie practic protejat în fața celor mai noi tulpini, ar trebui să se ducă până în Bulgaria. La vecinii din sud se găsește vaccinul, la noi nu.

Malaria și alte boli pentru care nu există vaccin. Închei ghidul cu o mențiune despre malarie, o boală răspândită în foarte multe țări din regiunile tropicale și subtropicale, și care poate fi fatală (poate vă amintiți cazul celor 2 turiști din România care au murit în 2024 după ce au călătorit în Zanzibar). Din păcate, pentru malarie nu există vaccin, ci doar niște pastile care se iau zilnic. Malarone, de exemplu, se ia începând cu 1-2 zile înainte de a intra în zona de risc, apoi pe tot parcursul vacanței, iar la final încă 7 zile după ieșirea din zona respectivă.

De bine, de rău, pentru malarie măcar există aceste medicamente. Însă pentru foarte multe alte boli transmise de țânțari (cum ar fi Zika) nu există nici măcar aceste tratamente preventive. Îmi aduc aminte că am rămas mască în momentul în care eu și prietena mea ne-am urcat într-un Uber în Chennai, în sudul Indiei. Efectiv ziceai că omul avea un incubator de țânțari înăuntru. Cred că erau vreo 10-15. I-am zis să deschidă geamurile și am reușit să scăpăm de ei.

Însă, cum nu veți putea niciodată să îi evitați complet, este foarte important să folosiți repelent pentru țânțari cu o concentrație suficient de mare de DEET (eu folosesc un spray cu concentrație de 50%).

V-ar putea interesa și:

8 aplicații pe care le-am folosit ca să mă descurc în China, „țara fără cash” unde nu am reușit să țin în mână nicio bancnotă
Cum am supraviețuit în timpul „Săptămânii de Aur” în China, perioada în care turismul de masă capătă proporții colosale
Amintirile mele din Bali. La ce să vă așteptați și de ce insula nu este „un mare ghetou”, cu mâncare proastă și localnici puși pe fraierit turiști
4 zile în Mumbai, orașul din India în care m-am simțit cel mai bine. Și cum m-am „trezit” într-un vis de acum 25 de ani

• vaccinare călătorii
• vaccinare țări asia
• vaccinare vacanțe exotice
• vaccinuri asia
• vaccinuri țări exotice