Pamukkale, un spa splendid creat de natură, unde oricine se simte ca un rege

de Andreea în Asia în 2 iulie 2016

Când a început vara anului 2010 credeam că o să merg în Tunisia alături de prietena mea Maria. Cumpăraserăm printr-o agenție de turism o excursie în Tunisia, într-o stațiune de la Marea Mediterană – Hammamet sau Sousse, nu mai știu cu siguranță – și deja ne făceam planuri ce vom vizita în prima noastră călătorie pe continentul african. Voiam să vedem capitala, Tunis, oaze în deșert înconjurate de palmieri și să ne bălăcim în mare. Însă cum socoteala de-acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg, până la urmă nu am mai ajuns deloc în Tunisia. Am aterizat, în schimb, în Bodrum, în partea asiatică a Turciei.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Cu puțin timp înainte de plecare, cei de la agenție ne-au spus că nu s-au strâns suficient de mulți turiști pentru excursia în Tunisia, așa că fusese anulată cursa charter care trebuia să ne ducă pe țărmul african al Mediteranei. Ne-au oferit în schimb o excursie în Bodrum, tot la Marea Mediterană, dar pe alt continent. Nu prea ne-a convenit – noi eram setate pe Tunisia – dar am acceptat deoarece nu voiam să ne stricăm de tot vacanța în care visam să ne odihnim undeva la mare, pe un țărm liniștit, și să ne coacem la soare.

Oricum, firea noastră activă nu ne-a lăsat să stăm prea mult într-un loc, așa că vacanța la mare în Turgutreis (un orășel-stațiune de lângă Bodrum) a devenit mai degrabă un tur prin Asia Mică – am vizitat Bodrum, Efes, Pamukkale și, într-un final, am ajuns până în inima Turciei, în Cappadocia.

De Pamukkale am aflat întâmplător, cu puțin timp înainte de a pleca în vacanță. O cunoștință care a auzit că merg la mare în Turcia mi-a spus să merg neapărat la Pamukkale. Numele nu-mi spunea nimic atunci, așa că am căutat repede pe internet niște imagini. Locul m-a fermecat de la prima poză: nu-mi venea să cred că există cu adevărat undeva pe lumea asta.

Așa că, după o zi-două de plajă în Turgutreis, am luat o excursie de o zi din Bodrum la Pamukkale (o vizită de o zi este suficientă pentru a te bucura din plin de minunățiile de acolo). Distanța dintre Bodrum și Pamukkale nu este foarte mare – aproximativ 270 de kilometri. Nu mai țin minte cât a costat vizita, dar din informațiile găsite acum pe net am văzut că o excursie de o zi Bodrum – Pamukkale și înapoi costă în jur de 60 de dolari (cu mic dejun și prânz inclus).

O tânără face baie într-una din piscinele cu apă albastră de la Pamukkale

Pamukkale… relaxare totală

În limba turcă, „Pamukkale” înseamnă „castelul de bumbac”. Într-adevăr, acest uriaș deal alb pare să fie alcătuit din straturi pufoase de bumbac (din satelit, Pamukkale seamănă cu un munte acoperit de zăpadă). Acest „bumbac” este, de fapt, travertin, un tip de calcar poros, care a fost depus de apele izvoarelor termale din zonă.

Multe dintre zecile de bazine din travertin alb, așezate în terase pe versanții dealului de 160 de metri înălțime, par tăiate de mâna omului, însă toate s-au format natural.

Dealul de travertin de la Pamukkale, văzut din satelit. Foto: Google Maps

Deoarece straturile de travertin seamănă cu bumbacul, locul a fost numit „castelul din bumbac”

Nerăbdătoare să ne bălăcim în aceste piscine naturale pline cu o apă de un albastru intens, eu și Maria am trecut destul de repede pe lângă ruinele orașului roman și bizantin Hierapolis, aflate foarte aproape de „castelul de bumbac”. Însă merită să fie vizitate, în special amfiteatrul, care este foarte bine conservat.

Ce este interesant e că și în trecut una dintre funcțiile principale ale orașului era aceea de „stațiune termală”: încă din secolul II î.Hr. izvoarele termale de aici erau folosite ca spa, iar oamenii se îmbăiau în bazinele de travertin pline cu apă călduță.

Ruinele orașului Hierapolis, aflate chiar lângă Pamukkale

Ruinele orașului Hierapolis

Amfiteatrul din Hierapolis

Și baia mult visată într-o piscină naturală

În unele cazuri travertinul s-a depus în forme foarte bizare.

Doar unele dintre bazinele de la Pamukkale sunt deshise publicului. O parte dintre ele sunt închise pentru a fi protejate.

Lângă „dealul din bumbac”

În anul 1988, atât Pamukkale, cât și ruinele orașului antic Hierapolis, au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

E important de știut că turiștii nu au voie să poarte încălțăminte (nici papuci) atunci când intră în zona cu travertin. Interdicția are rolul de a proteja depozitele. Oricum, nu ar fi indicat să purtați încălțăminte. Versanții dealului, pe care va trebui să îi urcați și să îi coborâți, sunt acoperiți de șuvoaie fine de apă caldă care se scurg clipocind, așa că ați putea aluneca foarte ușor. Cu tălpile goale veți avea mai multă aderență și vă veți controla mai bine mișcările (în orice caz, aveți grijă să nu alunecați!).