Cât de sigură este o călătorie în India pentru o femeie?
M-am gândit că ar fi potrivit ca primul articol pe care îl scriu despre India să fie despre siguranța unei călătorii în această țară pentru o femeie, mai ales deoarece înainte să plec toată familia și mai toți prietenii și cunoștințele și-au făcut griji ori s-au uitat strâmb la mine când mi-au auzit planurile.
Recent, a apărut și știrea despre cuplul de spanioli agresat în India. Din păcate da, se mai întâmplă și astfel de tragedii, iar turiștii nu sunt feriți de ele.
Am călătorit o lună prin India alături de prietena mea și nu am simțit niciodată vreo amenințare sau vreun pericol din partea unei persoane (dacă nu îi luăm în calcul pe șoferii care conduc fără nicio emoție pe contrasens și care mi-au scos destui peri albi în excursia asta).
Nu m-am simțit niciodată în primejdie ori expusă pericolului de a fi lovită, agresată, jefuită etc. Evident, astfel de lucruri se pot întâmpla și se întâmplă în India – totuși, e o țară cu aproape 1 miliard și jumătate de oameni! Este o realitate care nu poate fi negată și e suficient să dai un search pe Google ca să găsești cazuri de turiști furați, bătuți, amenințați etc.
În cele ce urmează am să vorbesc, bineînțeles, strict din experiența acumulată de mine în cele mai bine de 4 săptămâni petrecute în India. Sper ca informațiile să le fie de folos mai ales femeilor care vor să viziteze India în viitor.
Nu pot să îmi dau prea mult cu părerea despre călătorii solo deoarece, cum spuneam, eu și prietena mea am fost împreună cam 99% din timp. Dar am întâlnit mai multe tinere care călătoreau singure și păreau foarte OK cu experiența. O româncă stabilită în Italia călătorea câteva săptămâni prin jumătatea de nord a Indiei (noi am întâlnit-o în Mumbai), iar o tânără de 30 de ani din Argentina vizita tot partea de nord a țării (Varanasi, New Delhi, și un ashram pentru yoga).
În ceea ce mă privește, sunt sigură că unul dintre motivele pentru care m-am simțit mereu în siguranță a fost faptul că ne-am dus doar în locuri turistice, unde aveam foarte mulți oameni în jur, și unde cel mai stresant lucru era insistența șoferilor de tuk-tuk și de taxi care se țineau ca scaiul după noi, chiar și după ce le ziceam că avem deja o cursă aranjată. Nu am mers off the beaten path. India nu este un loc în care să mergi în zone izolate, pustii, cu puțini oameni în preajmă.
Traseul nostru a fost oarecum circular. Am pornit din nord, apoi am mers pe coasta de vest, apoi în sud, după care pe coasta de est, iar la final ne-am întors în nord, în Uttar Pradesh, cel mai populat stat al Indiei. Am fost în:
- New Delhi (4 nopți)
- Agra (3 nopți)
- Jaipur (3 nopți)
- Johdpur (2 nopți)
- Mumbai (4 nopți)
- Aurangabad (3 nopți)
- Goa (3 nopți)
- Madurai (1 noapte)
- Chennai (3 nopți)
- Varanasi (2 nopți)
- New Delhi (1 noapte)
Una dintre regulile pe care ni le-am stabilit înainte de plecare a fost să nu ne apuce noaptea pe stradă. Cum în India, în februarie, se întuneca pe la 18:00-18:30, ne-am impus ca la 6 seara să fim deja în camera de hotel. Ei bine, nu s-a întâmplat mereu așa: în Goa ne plimbam pe plajă la 11 noaptea, iar în Mumbai ne întorceam de la film pe la 10 seara. De ce am ajuns să ne încălcăm propriile reguli pe care le-am respectat în mare măsură în capitală (prietena mea a și zis că New Delhi va rămâne mereu „orașul de 6 seara”)? Pentru că ne-am simțit în siguranță.
De exemplu, Palolem Beach din Goa este o plajă foarte liniștită, curată, fără petreceri, frecventată de turiști străini (mulți destul de în vârstă, probabil foștii hippies din anii ’60-’70). Chiar și seara târziu se plimbau destui oameni pe plajă, iar turiștii luau cina la măsuțe așezate pe nisip. Era lumină, se auzea muzică, erau și familii cu copii. Deci locul ni s-a părut foarte sigur, iar cum cazarea noastră era la mai puțin de 100 de metri de plajă, n-am avut nicio problemă să ne întoarcem mai târziu în cameră.
În Mumbai am stat foarte central, chiar în cartierul Colaba, la 2 pași de Gateway of India și de luxosul hotel Taj Mahal Palace, într-o zonă foarte cosmopolită, împânzită de poliție și de forțe de securitate. Din păcate, India a avut parte în trecut de multe atentate teroriste, așa că acum suflă și-n iaurt. India e singura țară unde am văzut scanere la intrarea în mall-uri, în hotelurile și restaurantele mai fancy, ba chiar și în cafenele (la Starbucks-ul din incinta Taj Mumbai, de pildă) sau cinematografe. Toată această securitate sporită (enervantă la aeroport când ești verificat de 4-5 ori) mi-a dat și un sentiment de siguranță.
De exemplu, în Mumbai, în seara în care am mers la Cinematograful Regal ca să vedem un film de la Bollywood, chiar în fața clădirii era parcată o mașină cu un echipaj de poliție. La intrarea în cinema erau alți paznici, forțe de ordine etc.
Drumul de la Regal până la hotelul nostru era destul de scurt, îl făceam în 10 minute de mers pe jos. Străzile erau luminate și pline de oameni și la 10 seara, deci nu am avut absolut nicio strângere de inimă și nu am simțit niciun moment că îmi asum vreun risc.
Ce vreau să subliniez este că totul depinde de context și că sunt locuri din India unde te poți simți bine și după lăsarea întunericului.
Siguranța transportului, fie că e vorba de transportul în comun sau de taxiuri, este o altă chestiune spinoasă în India (este celebru cazul studentei violate, bătute și ucise într-un autobuz din New Delhi în 2012, după ce fost agresată de un grup de bărbați din care făcea parte inclusiv șoferul autobuzului). Iar ca turist, mai ales ca femeie, este esențial să te simți în siguranță când te deplasezi de la un obiectiv turistic la altul, fie în interiorul aceluiași oraș, fie de la un oraș la altul. Am văzut cum arată autobuzele din capitală și nu aș recomanda turiștilor să meargă cu ele. Sunt șubrede, murdare, foarte aglomerate și eu una nu am văzut turiști care să le folosească.
Dar metroul din New Delhi este foarte sigur. Am mers cu el foarte mult și nu am avut niciun incident neplăcut. Cu o singură excepție, nici nu a fost foarte aglomerat. Metroul este nou (a fost dat în folosință în 2002), iar garniturile sunt moderne. Este foarte civilizat și extins (rețeaua are 256 de stații). Așa că acolo unde există metrou lângă atracțiile turistice nu are sens să dai un preț chiar și de 10 ori mai mare pe un taxi. De exemplu, de la aeroport până în centrul orașului, prețul unei călătorii este de 60 de rupii (3,3 lei), iar un taxi costă cam 800 de rupii (44 de lei).
Metroul din capitală are și vagoane în care au voie să stea doar femeile. Primul vagon din fiecare garnitură (în sensul de mers) este „Women Only”. Are scaunele colorate în roz, iar peronul este marcat în dreptul primului vagonul. Astfel de inițiative au rolul tocmai de a spori siguranța transportului în comun pentru femei. Noi le-am folosit o singură dată, de curiozitate, deoarece ne-am simțit foarte confortabil și în vagoanele obișnuite, în care oricum am văzut destule femei.
Când nu am avut metrou sau căram bagaje după noi am folosit, cel mai adesea, Uber. Aplicația e disponibilă în mai toate orașele din India și nu am avut nicio problemă cu șoferii. Unde nu am găsit Uber am folosit tuk-tuk-uri, ca de exemplu în Madurai. Pentru excursii, cel mai adesea am apelat la cei de la hotelurile unde stăteam: fie ne-au dat datele de contact ale unor șoferi, fie au sunat ei la agenții de turism sau firme de transport și au găsit o mașină.
În general, oamenii mi s-au părut săritori, calzi, prietenoși și gata să te ajute. Bineînțeles, sunt și destui care vor să te facă să cumperi ceva, să apelezi la serviciile lor ori chiar să te păcălească (am să detaliez totul într-un articol despre scam-urile cărora poți să le cazi victimă în India – sunt nenumărate). De pildă, un tip dintr-un local din Agra, unde intraserăm ca să întrebăm dacă au espresso (greu de găsit în India), ne-a luat și ne-a dus la vreo 50 de metri mai în josul drumului, la o cafenea Barista, chiar dacă teoretic era concurența lui.
Cu altă ocazie, când un tânăr ne tot cerea insistent bani și nu pleca de lângă noi, au venit imediat vreo 3 oameni care l-au gonit. Cum India e foarte populată, sunt mai mereu oameni în jurul tău, iar asta m-a făcut să mă simt în siguranță.
Dincolo de toate aceste exemple pozitive, câteva aspecte trebuie, totuși, subliniate. Dacă ajungi în subcontinentul indian e bine să nu uiți unde ești (India e o societate foarte conservatoare, patriarhală, unde agresiunile împotriva femeilor continuă să fie la cote alarmante). Deși locurile în care am ajuns mi s-au părut în general sigure, violența îndreptată împotriva femeilor există și este totodată o preocupare vizibilă în societatea indiană. Iată doar două exemple.
Pe când eram într-o cafenea din Agra, un vlogger indian a venit la noi la masă și ne-a întrebat dacă acceptăm să ne ia un scurt interviu despre experiența noastră ca femei ce călătoresc singure, nu într-un grup, prin India. În esență, omul m-a întrebat dacă m-am simțit în siguranță în Agra, dacă am avut experiențe neplăcute, dacă m-am simțit amenințată, dacă sunt locuri pe care le-aș evita etc.
Al doilea exemplu e tot din Agra. La finalul unei excursii de o zi până la Fatehpur Sikri, orașul construit de împăratul Akbar la vreo 35 de kilometri de capitala Agra, l-am rugat pe șofer ca la întoarcere să ne lase nu la casa de oaspeți unde eram cazate, ci la un restaurant aflat la vreo 10 minute de mers pe jos. Voiam să mâncăm înainte să ne întoarcem la cazare.
În timp ce eram la masă, prietena mea a primit la un moment dat un mesaj pe WhatsApp de la un număr de India. Crezând că e vorba de un șofer de tuk-tuk pe care îl cunoscuserăm în ziua anterioară, nu am răspuns. Dar mesajele au continuat: „ce facem”, „suntem bine”, „pe unde suntem”. Ne ruga să-l și sunăm, iar când nu am răspuns, ne-a sunat el. „Ce insistent”, ne-am zis noi uimite, mai ales că îi spuseserăm clar că nu mai mergem nicăieri cu el.
Când ne-am întors la cazare, Vikrant, gazda noastră din Agra, un tânăr la vreo 32 de ani, ne-a privit din capul scărilor cu o falcă-n cer și una-n pământ. „Where were you?”, ne-a dojenit el, și ne-a întrebat de ce nu i-am răspuns la mesaje. Abia atunci ne-am dat seama de confuzie. Omul vorbise cu șoferul de la agenție, care îi spusese unde ne-a lăsat, și văzând că s-a întunecat și nu ne-am întors la cazare, și-a făcut griji. Când nu a dat de noi la telefon, chiar s-a urcat de 2 ori pe bicicletă și a dat ture pe drumul dintre pensiune și restaurant, ca să ne găsească. Ne-a zis că două femei singure după căderea întunericului trebuie să fie atente. M-am simțit ca un copil neascultător, dar am rămas impresionată de grija lui, care este, totuși, un indiciu pentru cât de (ne)sigură poate fi India pentru o femeie.
Am avut parte și de câteva întâmplări mai dubioase, dar nu le pot trece în categoria „pericol” deoarece nu m-am simți amenințată. E relevant totuși pentru modul în care sunt privite femeile într-o bună parte din societatea indiană. Eram în Goa și mă plimbam pe țărm. Era zi – în jurul orei prânzului – iar pe plajă se aflau sute de oameni. A venit la mine un grup de vreo 5-6 tineri care au vrut să facă poze cu mine. Până aici, nimic ciudat, pentru că în India abia poți să faci 2 pași în locurile turistice fără să dai de cineva care vrea să facă un selfie cu tine. Așa că am acceptat. Dar când unul dintre ei a devenit prea lipicios și mi-a pus mâna pe talie, am plecat.
Ceva similar mi s-a întâmplat în Varanasi. Făceam un selfie cu un nene, iar omul a considerat că e OK să mă pupe pe obraz. I-am zis un „Nu” clar și am plecat.
Cât despre prietena mea, a pățit și ea ceva grăitor pentru cum sunt văzute femeile în zonele conservatoare din India. I-a cerut un pachet de țigări vânzătorului de la o dugheană din Jodhpur, iar omul a privit-o cu o scârbă nespusă și i-a aruncat pachetul în silă, ostentativ. Mesajul era limpede: nu e treaba femeii să fumeze.
În ceea ce privește hainele, m-am îmbrăcat pe cât posibil în haine largi, acoperitoare, care nu dezvăluie prea mult. Fără decolteuri, pantaloni scurți, top-uri strânse pe corp, fustițe sexy etc. Singura excepție a fost Goa, unde lumea e mult mai relaxată și localnicii sunt obișnuiți să vadă turiști în costume de baie.
În concluzie, India a fost pentru mine o experiență extraordinară și – cu cele câteva excepții minore de care v-am povestit – nu am avut parte de incidente neplăcute din perspectiva siguranței pentru o femeie. Așa că dacă vă doriți să vizitați această țară, mergeți. Dar nu pot spune „mergeți fără grijă” pentru că va trebui să fiți atente. Nu vă stresați peste măsură însă. Doar analizați fiecare situație de la caz la caz și, dacă dați dovadă de „common sense”, lucrurile ar trebui să meargă super bine.
