Maldivele, o mare dezamăgire? Nu pentru mine. Ce am făcut timp de 7 zile în arhipelag, ce prețuri sunt și de ce m-aș întoarce și mâine
Deoarece am citit recent câteva impresii de călătorie foarte negative despre Maldive m-am gândit să scriu un articol în care să (re)povestesc puțin din experiența mea (foarte pozitivă) în această țară. Nu de alta, dar pentru mine Maldivele au fost cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată, și mi s-ar părea oarecum incorect să se creeze un anti-hype vizavi de Maldive, bazat pe experiențe limitate. Pe de altă parte, unele impresii ale călătorilor sunt întemeiate, și e bine ca turiștii să știe mai clar la ce să se aștepte. Pe scurt, eu zic că e loc și pentru părerea mea în această discuție.
Am fost în Maldive în decembrie 2022, în resortul Kuramathi, unde am stat o săptămână. Atât în articolul „Maldive nu e pentru mine” de pe blogul Corinei Caragea, cât și într-o postare de pe grupul de Facebook „Vacanțe do it yourself” (pe care nu am mai găsit-o, e posibil să fi fost ștearsă), principala vinovată pentru ruinarea vacanței era vremea urâtă, în ciuda faptului că excursia a avut loc în decembrie, respectiv ianuarie, perioadă considerată sezon secetos. În cazul Corinei a plouat 99% din timp, așa că a prins doar câteva ore de soare în ultima zi.
Din păcate, până acum nu s-a inventat nicio metodă care să garanteze vremea bună în concediu (deși există niște idei ale unor hotelieri din Singapore, care le dau turiștilor o parte din bani înapoi în caz că plouă în vacanța lor; tare, nu?).
Ce cred că ar trebui să știe toți turiștii înainte de a merge în Maldive e că vremea din arhipelag este, într-o măsură mai mare decât în alte destinații tropicale, o loterie. Nici eu nu am știut lucrul ăsta înainte să ajung acolo. Dacă aș fi citit mai multe înainte să plec și m-aș fi documentat mai bine, cel mai probabil aș fi ales să merg în februarie, nu în decembrie. Deși Maldivele au o climă tropicală cu două sezoane – unul ploios și unul secetos – între cele două nu există o diferență de la cer la pământ, cum se întâmplă în alte zone tropicale. Cu alte cuvinte, chiar și în sezonul secetos poți să ai ghinion și să prinzi o săptămână de ploaie.
Pe de altă parte, ploaia în sezonul secetos nu este diluviu musonic, cu ploi torențiale care durează zile întregi. În vacanța mea de 7 zile din decembrie am prins cam 3 zile cu ploaie, însă o singură dată a plouat zdravăn, iar ploaia torențială nu a durat mai mult de o oră. În rest, episoadele de burniță și cer noros alternau cu perioade în care ieșea soarele, iar apa se colora în acel turcoaz magnific.
Concret, clima din Maldive are două sezoane: cel ploios (mai-noiembrie), când bate musonul din sud-vest, și cel uscat (ianuarie-martie), când musonul bate dinspre nord-est. Decembrie și aprilie sunt considerate perioade de tranziție și acesta este motivul pentru care vă spuneam la început că dacă m-aș fi documentat mai bine probabil că aș fi ales ianuarie sau februarie. În luna decembrie, în zona Male (atolul Rasdhoo pe care am fost este aproape de capitală) sunt, în medie, 15 zile cu ploaie. Deci cu cele 3 zile de ploaie din 7, cred că m-am încadrat perfect în statistică :-).
Ianuarie are, în medie, 11 zile ploioase, februarie 6, iar martie 8-9. După cum vedeți, nicio lună nu are doar 2 zile să zicem, așa cum se întâmplă în lunile ianuarie-februarie în Phuket.
În plus, în atolii din jumătatea de sud a țării plouă și mai mult, iar diferența dintre sezonul ploios și cel secetos este și mai puțin sesizabilă. Dar cu cât mergi mai spre nord, cu atât cantitatea de precipitații este mai redusă, iar șansele să te bucuri de o vacanță însorită sunt mai mari.
Închei partea despre climă spunând că dacă nu vrei să riști (mai) deloc cu vremea într-o vacanță la plajă, atunci Grecia este răspunsul: multe insule au 0-1 zile cu ploaie în lunile iulie și august, iar în atât de multe locuri apa din Grecia este exact ca apa din Maldive. Doar peisajul diferă.
Serviciile slabe, mobilierul vechi din cameră, mâncarea proastă, șantierele de pe insulă sau lipsa unei priveliști frumoase sunt alte aspecte care au distrus vacanța celor două călătoare. Din păcate da, se poate întâmpla ca hotelul sau resortul la care te-ai cazat să nu se ridice la înălțimea așteptărilor pe care ți le-au creat pozele de pe internet. Chiar dacă stai la 5 stele, cum a stat Corina Caragea. Concluzia la care a ajuns vedeta PRO TV a fost că, pentru a avea condiții de 5 stele, probabil că trebuie să plătești 30.000 de euro pe săptămână. Nu pot să spun decât „Hell, no!”
Noi am stat într-un resort de 4 stele (Kuramathi) și cazarea, mâncarea, serviciile, ospitalitatea celor de la hotel și din restaurante – au fost desăvârșite. Chiar nu am ce să reproșez. Într-adevăr, dacă mă uit la pozele cu baia din articolul de pe blogul Corinei, e ciudat ca un hotel de 5 stele să aibă o astfel de baie, și încă o vilă pe apă, considerată de lux. Noi am stat la o căsuță pe plajă și baia (care arăta brici) era jumătate în interior, jumătate afară, așa că puteai să faci duș oarecum în natură, la umbra unor bananieri. Un vis!
Mâncarea de la restaurante a fost și ea foarte bună și extrem de diversă (de la bucătăria asiatică și cea maldiviană la cea internațională). În plus, aveam 3 restaurante dintre care puteam să alegem pentru a lua masa conform planului nostru full board (cu 3 mese), în afară de restaurantele à la carte unde am mers o dată, de curiozitate (mesele de aici nu erau incluse în pachet). Și toate astea au fost într-un resort de 4 stele, nu de 5. Prețul pentru 2 persoane, pentru 7 nopți de cazare cu 3 mese pe zi (fără alcool și sucuri – deci nu all inclusive), inclusiv transportul cu feribotul de la aeroport pe insulă, a fost 3.900 de dolari (în decembrie 2022). Biletul de avion nu e inclus în acest preț. V-am povestit în detaliu despre prețuri în acest articol, unde am publicat și o mulțime de poze care ilustrează experiența mea în Maldive.
Așadar, ce vreau să spun e că alegerea unui resort trebuie documentată temeinic înainte. Întotdeauna când aleg o cazare importantă (de genul once in a lifetime) mă uit și la pozele de pe Booking, și la cele de pe Google Maps, dar mai ales la pozele făcute de turiști. Pentru că de multe ori fotografiile profesioniste făcute de cei de la resort sunt flashy și foarte prelucrate. Îți iau ochii și pot ascunde unele hibe. De asemenea, citesc cu multă atenție (și îngrijorare) recenziile și comentariile călătorilor care au fost acolo înaintea mea, în special cele recente deoarece așa poți să eviți neplăceri create de renovări, șantiere în zonă etc, ce pot într-adevăr să îți dea peste cap vacanța, mai ales că nu toți hotelierii sunt corecți și anunță pe site astfel de lucrări.
Da, chiar și așa riști să iei o țeapă, dar șansele scad. O altă chestiune falsă pe care am văzut-o afirmată în discuțiile iscate de postările respective a fost că, dacă vrei să ajungi la resorturile pe care le vezi în cărțile poștale, trebuie musai să iei hidroavionul și să te îndepărtezi cât mai mult de atolul Male, cel unde se află capitala. Da, este adevărat că lângă Male se află insula unde sunt depozitate gunoaiele din Maldive (am și văzut-o din feribot la întoarcere, cred că muntele de gunoaie este cea mai înaltă formă de relief din arhipelag), dar nu e adevărat că trebuie să te urci neapărat în hidroavion (care în 2022, când am fost eu, costa peste 400 de euro de persoană pe o distanță foarte scurtă, Male-Rasdhoo) și să fugi cât vezi cu ochii.
Revin la Kuramathi. Se află pe atolul Rasdhoo și este suficient de aproape de Male pentru a putea merge cu feribotul (călătoria durează cam la o oră și jumătate pe sens). Calitatea apei era excelentă: curată, limpede, caldă și, bineînțeles, turcoaz. Insula are chiar și un recif de corali unde turiștii pot face snorkeling oricând vor. Dacă au propriul echipament nu mai trebuie să plătească pentru a închiria unul. Așadar, dacă eviți insulele aflate în imediata apropiere a capitalei Male (deoarece aici sunt și aeroportul internațional, terminale mari pentru feriboturi și alte construcții industriale), calitatea apei ar trebui să fie OK. Bineînțeles, cum ziceam și mai sus, documentarea este cheia.
Ca să închei subiectul ăsta, în niciun caz Maldivele nu sunt o destinație pentru bogați. Sau doar pentru bogați. Da, un sejur într-o vilă de super-lux pe unele insule ajunge și la 50.000 de euro/săptămână. Dar găsești resorturi cu natură la fel de frumoasă și la prețuri decente. Într-adevăr, e mai scump în Maldive decât în Bali sau în Thailanda, iar unul dintre motive este că majoritatea bunurilor și produselor sunt transportate pe apă sau cu avionul, iar asta le crește substanțial prețul.
Un alt aspect incriminat la Maldive (mai ales în postarea din grupul de turism) era că nu e o destinație unde să ai ce să faci. Călătoarea respectivă spunea că ea preferă city break-urile, orașele unde are ce să viziteze, dar cumva s-a gândit să încerce și experiența Maldive și a fost dezamăgită.
Evident că nicio insulă din Maldive nu e potrivită pentru o vacanță de tip city-break. Serios acum, cum ar putea fi? Normal că, prin comparație cu orice capitală europeană sau oraș mare din Europa, un resort nu are cum să iasă învingător la numărul și varietatea activităților pe care le pune la dispoziția turiștilor.
Dar, până la urmă, fiecare destinație are specificul ei: nu găsești monumente și temple în Maldive, așa cum nici în India nu găsești plaje ca în Maldive. Eu aș zice că nici în Bali nu găsești plaje ca în Maldive. E o părere subiectivă, dar am petrecut două săptămâni și jumătate în Bali și niciuna dintre plajele unde am fost nu mi s-a părut că se ridica la nivelul celor din Kuramathi.
Pe de altă parte, insula din Indonezia are enorm de multe locuri fabuloase pe care nu le poți găsi în Maldive: de la temple la orezăriile în terase din Ubud, de la pădurea maimuțelor la cascade în jungă ce îți taie respirația. Natura din Bali este infinit mai bogată și mai diversă.
Revenind la activități, chiar dacă nu sunt opțiuni la fel de variate ca în alte destinații tropicale, chiar și în Maldive găsești ce să faci dacă nu vrei să stai toată ziua la plajă sau la piscină.
Lista de activități și excursii disponibile în Kuramathi are nu mai puțin de 11 pagini și include peste 20 de tipuri de sporturi de apă și excursii în împrejurimi, de la snorkeling și plimbări cu catamaranul, la kiteboarding și plimbări cu banana. Sunt mai multe tipuri de excursii, în locuri diferite, în funcție de viețuitoarele pe care vrei să le vezi: pești colorați ca Nemo, manta rays, țestoase, defini și chiar rechini.
Din mulțimea de excursii noi am ales două: una pe insula Rasdhoo (prețul actual văd că este de 18 dolari/persoană) și una la snorkeling, ce a inclus și un prânz (un grătar) pe o insulă nelocuită (nu am mai găsit această excursie în lista de activități, dar prețul din decembrie 2022 era de 85 de dolari/persoană).
Rasdhoo este cea mai apropiată insulă de Kuramathi, iar întreaga excursie durează în jur de 2 ore. Cât am fost în Maldive, am vrut neapărat să vizitez și o insulă a localnicilor, ca să văd cum trăiesc oamenii obișnuiți din arhipelag. Toate drumurile de pe insuliță sunt de pământ, iar când plouă se face mult noroi.
Nu aș putea zice că localitatea era săracă, dar multe case erau neîngrijite, cu ziduri înnegrite de mucegai (favorizat, bineînțeles, de umezeala ridicată din regiune).
Am văzut și gunoaie depozitate la un colț de stradă (ceea ce în Kuramathi nu ai să vezi; în toată săptămâna cred că am văzut o singură dată un muc de țigară pe insulă) – din păcate, gestionarea gunoaielor este încă extrem de dificilă în Maldive. Din acest motiv am și văzut foarte multe panouri sau afișe cu mesaje care ne încurajau să nu aruncăm gunoaie pe jos și să avem grijă de mediu.
În afară de magazine de suveniruri (am cumpărat din Rasdhoo o traistă din material textil, trainică, cu 20 de euro, deci prețurile nu sunt tocmai mici), pe insulă sunt și câteva pensiuni și case de oaspeți pentru turiști. Prețurile sunt mult mai mici decât într-un resort, iar localnicii reușesc în acest fel să obțină și ei venituri de pe urma turiștilor.
Pe de altă parte, plaja Bikini Beach (singurul loc de pe insulă unde turiștii au voie să stea în costum de baie) nu mi s-a părut grozavă, dacă e să o compar cu plajele din Kuramathi.
Încă un aspect important, asupra căruia ne-au atras atenția însoțitorii de grup, a fost că femeile trebuie să fie acoperite în timpul vizitei în Rasdhoo. Nu trebuie să poarte văl sau să își acopere părul, dar trebuie să se îmbrace modest, adică să aibă picioarele, brațele și pieptul acoperit.
Pe insula localnicilor am văzut doar femei care purtau hijab, spre deosebire de Kuramathi unde nu toate fetele care lucrau în resort aveau capul acoperit. Purtarea vălului nu este obligatorie în Maldive, însă foarte multe femei îl folosesc în public.
Cealaltă excursie, la snorkeling, mi-a plăcut foarte mult. A durat cam jumătate de zi (în jur de 6 ore) și am făcut snorkeling în două locuri.
Am văzut o mulțime de pești colorați (galbeni, albaștri, fosforescenți etc), dar și vreo două țestoase.
Pe tot parcursul experienței am fost însoțiți de 2 instructori de la resort care ne-au explicat cum să folosim corect echipamentul și ce reguli să respectăm în apă. M-am simțit permanent în siguranță cu ei.
Am luat masa de prânz (grătar cu friptură și legume) pe o insulă nelocuită (Madivaru), unde am fost transportați, pe rând, cu o barcă mai mică.
Mi-a plăcut insulița, mai ales deoarece avea niște trunchiuri de copaci uscați, albi, pe plajă, care chiar creeau o atmosferă de insulă pustie, părăsită.
Deși ziua nu a fost una însorită, iar la un moment dat orizonul era acoperit complet de niște nori de cobalt amenințători, peisajul mi s-a părut excepțional.
Chiar fără soare, apa ce scălda insulița era de un turcoaz minunat, și mi-am dat seama că Maldivele pot fi superbe chiar și pe ploaie și vreme urâtă.
Excursia a inclus și o vizită pe o limbă de nisip in the middle of nowhere. Practic, este tot o insulă, dar are exact forma unei fâșii lunguiețe de nisip, care seamănă cu cea din partea de vest a insulei Kuramathi, despre care v-am mai povestit. Deoarece valurile se loveau de țărmul îngust și din stânga, și din dreapta, aveam senzația că mă aflam între două mări.
La plecarea de pe limba de nisip ne-am urcat în bărcuța care trebuia să ne ducă înapoi pe insula Madivaru, dar deoarece apa era foarte puțin adâncă, barca s-a împotmolit. Eram prea grei pentru mica ambarcațiune care atingea foarte ușor fundul oceanului. Așa că ne-am dat jos și am luat-o la picior prin Oceanul Indian.
Pur și simplu am mers de la o insulă la alta pe jos, prin apa limpede, până am ajuns pe cealaltă insulă. Așa că tot răul spre bine, deoarece chiar nu îmi imaginam vreodată că o să am ocazia să merg, pe jos, prin ocean.
Important! Dacă aveți ocazia să faceți o astfel de drumeție, e important să purtați încălțăminte acvatică pentru a nu vă răni picioarele (în zonă erau corali, scoici și pietre în care vă puteați tăia). Eu nu am avut la mine, așa că am folosit înotătoarele de la snorkeling. A fost mai greu, dar m-am descurcat. Dar am văzut și turiști care au mers în picioarele goale, deci nu e imposibil.
Dincolo de excursii și sporturi nautice, dacă stai pe o insulă destul de mare (Kuramathi are aproape 2 km de la est la vest) vei avea ocazia să faci și alte activități. De exemplu, în Kuramathi există un centru de ecologie, un fel de mic muzeu de științe naturale, cu accent pe protecția mediului. Piesa de rezistență este scheletul de balenă, dar și alte exponate (de la scoici la corali) sunt interesante.
Centrul este un muzeu viu: dincolo de exponate, aici au loc și proiecții de filme, prezentări și alte activități științifice.
În Kuramathi au fost amenajate și două poteci (Botanic Walk și Nature Trail), care îi poartă pe turiști pe la mai toate speciile importante de arbori și plante din insulă.
De la copaci banyan la bananieri, fiecare arbore are un panou informativ de unde vizitatorii pot afla lucruri interesante despre speciile de plante de aici.
Pe insulă am văzut și câteva animale: crabi, șopârle, lilieci și stârci cenușii. Aceștia din urmă sunt numiți Maakana, iar oamenii le mai zic și „flamingo de Maldive” deoarece au gâtul și picioarele lungi și subțiri.
Și, dacă nici aceste activități nu sunt suficiente și vreți să vedeți și altă față a arhipelagului, atunci puteți merge în capitala Male. Noi am mers deoarece aveam câteva ore la dispoziție înainte de zborul de întoarcere. Am plecat cu feribotul de pe insulă, iar apoi ne-am lăsat bagajele undeva la aeroport (Aeroportul Internațional Velana se află pe insula Hulhulé). De acolo am luat un alt feribot ca să ajungem în Male, care este practic la o aruncătură de băț de Hulhulé.
Sincer, nu pot să spun că aș recomanda neapărat capitala. Nu prea ai ce să vezi în Male, decât dacă ești într-adevăr curios să vezi cum trăiesc oamenii pe această uriașă farfurie înțesată de blocuri (când am văzut prima dată insula din avion, impresia mea a fost că am ajuns fix în Lumea Disc a lui Terry Pratchett).
Am stat vreo două ore în Male, iar vizita mi-a lăsat și un gust amar. Să vă povestesc de ce. De cum am ieșit din terminalul feribotului, un tip micuț și fâșneț s-a lipit de noi și a început să ne însoțească de-a lungul străzii. Ne-a întrebat de unde suntem, cât am stat în Maldive, la ce resort șamd. Când a auzit de România ne-a zis că are și el un prieten bun aici și că „Da, e complicată situația în regiune, acum cu războiul din Ucraina”. Omul era foarte isteț, citit, vorbea engleza bine și era clar că era on a mission să devină ghidul nostru în acea zi. Deși nu aveam în plan să luăm vreun ghid, vânzându-l atât de înfipt mi-a fost rușine să îl refuz, așa că l-am întrebat cât costă ca să ne ducă pe la cele mai importante obiective turistice și să ne povestească despre Male. „Not very expensive”, a răspuns el. „25 dollars”.
Am zis „OK” și am bătut palma. Primul loc unde ne-a dus a fost Moscheea de Vineri din Male. Construită în 1658, este cea mai veche moschee din Maldive. Ce este foarte interesant la moschee este că a fost construită din blocuri din corali. Cum nu există piatră în Maldive, oamenii de acum câteva secole au apelat la materialele de construcție pe care le aveau la îndemână. Iar blocurile de construcție tăiate din coralii Porites s-au dovedit a fi foarte rezistenți.
În curtea moscheii se află și un mic cimitir musulman. Ghidul nostru ne-a spus că pietrele de mormânt cu moț sunt ale bărbaților, iar cele rotunjite indică mormintele femeilor. Suna foarte logic, ce pot să zic 🙂
Atât pietrele de mormânt, cât și mausoleele unde sunt înmormântați membri din familiile sultanilor, sunt sculptate tot din corali. În complex se află și mormântul sultanului Ibrahim Iskandar I (1648–1687), cel în timpul căruia a și fost construită moscheea. Din păcate, turiștii nu au voie să intre în moschee, așa că nu am putut să văd și interiorul.
Ghidul ne-a dus apoi pe la reședința oficială a președintelui Maldivelor, care este, de fapt, exact o căsuță cu o curte acoperită de gazon.
Am mers apoi într-un parc, ne-a mai arătat o moschee, și ne-a dus la piața de pește și în piața de fructe și legume. Ce mi-a plăcut iarași foarte mult a fost că, fix la ieșirea din piața de pește, care se află aproape de port, am văzut în ocean o mulțime de pisici de mare, pe care nu avusesem șansa să le văd în Kuramathi.
După vreo oră și jumătate, ghidul ne-a spus că asta a fost și am dat să-l plătim. Am vrut să îi dau și un bacșiș, așa că i-am întins 30 de euro. Când l-am auzit că spune „It was 25 dollars each” mi-a picat fața și, vorba ceea, am rămas interzisă. Nicio secundă nu mi-a trecut prin cap că prețul pe care ni l-a anunțat la început ar fi fost de persoană. Poate că a fost greșeala mea că nu m-am gândit să îl întreb. Așa că am înghițit în sec și i-am dat restul de bani.
Nu știu dacă a fost o strategie a lui să nu fie clar în privința prețului, dar în orice caz 50 de dolari pentru că s-a plimbat cu noi o oră și jumătate prin oraș era mult, chiar și pentru Maldive. De exemplu, excursia din Kuramathi până pe insula Rasdhoo costă 18 dolari/persoană, are aceeași durată, include transportul cu barca și are mai mulți angajați ai resortului implicați. În orice caz, măcar am învățat ca de-acum încolo să întreb de fiecare dată dacă un preț e de persoană sau total 🙂
În concluzie, dincolo de această mică neplăcere de la final, Maldivele – sau ce am văzut eu din ele – mi-au plăcut extraordinar de mult. Insula Kuramathi chiar arată ca un colț de paradis și, dacă nu ar fi atât de multe locuri frumoase pe planeta asta pe care îmi doresc să le văd, m-aș întoarce și mâine acolo.
Dacă vreți să mergeți în Maldive, v-ar putea fi de folos și:
Cât costă un sejur pe insula Kuramathi din Maldive. Ghid cu prețuri la cazare, mâncare, transport
Cele mai frumoase 4 locuri de pe Insula Kuramathi din Maldive
