O zi perfectă la Marele Zid Chinezesc. Ghid complet cu prețuri, rute de vizitare, distanțe
Marele Zid Chinezesc a fost singura atracție din China pe care am ales să o vizitez într-un tur organizat, cu ghid. Pentru toate celelalte am cumpărat doar biletele de intrare. Pentru Marele Zid însă, spațiile foarte largi din zona de vizitare și logistica mai complicată (pe cont propriu ar fi trebuit să iau metroul foarte multe stații, iar apoi un autobuz în care nu aveam certitudinea că prind loc), m-au făcut să aleg un tur al agenției Mubus, care ne-a luat cu autocarul din Beijing și ne-a dus până la secțiunea Mutianyu a vechii fortificații.
Alături de Badaling, Mutianyu este una dintre cele mai populare secțiuni ale Marelui Zid din apropierea Beijingului. Am ales-o deoarece am citit că, deși este foarte spectaculoasă și bine restaurată, nu este la fel de aglomerată precum Badaling. Din Beijing, distanța până la Mutianyu este puțin mai mare decât până în Badaling (80 km față de 70 km), deci timpul pe care îl veți pierde în trafic este relativ același.
Acestea sunt doar cele mai vizitate secțiuni. În total, după cum ne-a povestit ghida noastră, în jurul Beijingului sunt 8 secțiuni de zid, dar în afară de cele două, celelalte sunt doar parțial restaurate sau complet nerestaurate, cu porțiuni sălbatice, abrupte, expuse și trepte deteriorate.
Mulți dintre noi legăm construcția Marelui Zid de primul împărat al Chinei, Qin Shi Huang, însă realitatea istorică este că primele fortificații sunt mult mai vechi, și începuseră să fie ridicate încă din secolul al VII-lea î.Hr. pentru a-i ține la distanță pe nomazii din nord. Practic, ce a făcut unificatorul Chinei pe finalul secolului III î. Hr. a fost să construiască noi secțiuni care să conecteze zidurile deja existente.
Fiind construite în cea mai mare parte din pământ întărit, lemn și piatră slab legată, s-au păstrat extrem de puține porțiuni din aceste ziduri antice. Fortificațiile din piatră și cărămidă pe care le vedem astăzi la Mutianyu sau Badaling, de exemplu, datează din epoca medievală, mai exact din timpul dinastiei Ming.
Inclus pe lista Celor 7 noi minuni ale lumii în anul 2007, sistemul defensiv creat de chinezi este una dintre cele mai impresionante realizări arhitecturale din istorie. Potrivit măsurătorilor, toate aceste fortificații construite de-a lungul mileniilor – multe porțiuni sunt azi doar ruine, movile de pământ sau șanțuri – se întindeau pe mai bine de 21.000 de kilometri.
Și acum să vă povestesc puțin despre experiența mea cu Mubus. Cum vă spuneam și la început, deoarece am vrut să evit o experiență foarte fragmentată (mai ales că știam că odată ajunsă în zona montană va trebui să merg și cu microbuzul până la intrarea în obiectivul turistic propriu-zis, apoi cu telescaunul, iar într-un final cu telecabina), am decis să apelez la un tur organizat.
Turul a costat 150 de lei de persoană, cu prânz inclus, dar fără acces la telecabină și telescaun (acelea se plătesc separat).
Mubus era una dintre agențiile cu cele mai multe recenzii pe site-urile de turism, recenzii care erau pozitive într-o proporție covârșitoare. Și, într-adevăr, experiența a fost de 5 stele. Din punctul meu de vedere, o bună parte din merit îi revine Jessicăi, ghida noastră care ne-a însoțit în autocar și ne-a dat absolut toate informațiile necesare în timpul celor 2 ore petrecute pe drum, astfel încât, odată ajunși la Mutianyu, am știut să ne descurcăm singuri și ne-am bucurat de libertatea de a explora vechile fortificații în ritm propriu.
Ne-a povestit istoria Marelui Zid, ne-a explicat în detaliu geografia zonei și ne-a recomandat cum să vizităm fortificația (în ce ordine să parcurgem secțiunile vizitabile și la ce părți mai puțin spectaculoase să renunțăm dacă nu suntem foarte sportivi și obosim ușor). A repetat cele mai importante informații de vreo 3-4 ori (de exemplu, că biletele pentru telescaun sunt cele din hârtie pe care ni le-a dat ea, iar la telecabină intrăm cu pașaportul), ca pentru cei mai aerieni turiști din Univers. Și credeam că eu sunt redundantă în explicații. 🙂 Dar nu am nimic de comentat. La cât de zăpăciți sunt unii turiști, cred că metoda Jessicăi era perfectă.
Ce m-a surprins cel mai tare a fost cât de bine organizați erau chinezii. Sincer, nu am mai dat peste nivelul ăsta de planificare și atenție la detaliu în nicio excursie organizată la care am luat parte.
De pildă, fiecărei familii/cuplu din autocar i s-a acordat un număr. În momentul în care ambele autocare au ajuns la centrul de vizitare Mubus de la baza muntelui, am intrat cu toții într-o sală, ne-am așezat pe scaune, iar apoi Jessica a început să strige numerele alocate: „1, 2, 3 …”.
Când îți auzeai numărul strigat te ridicai și te duceai în față ca să îți iei plicul în care găseai toate cardurile pe care le puteai folosi pe parcursul zilei (pentru mâncare, apă, discount-uri pentru cafea și bere). Nu toate plicurile aveau aceleași carduri deoarece nu toți cei din grup cumpăraseră și prânzul, iar numărul de carduri varia și în funcție de numărul de persoane dintr-o familie, deci oamenii de la Mubus chiar au muncit ca totul să fie în perfectă ordine până la venirea autocarelor.
Cu metoda asta, totul a mers pe bandă rulantă. Te duceai, îți luai plicul, te întorceai la locul tău. Fără timpi morți și încurcături. Mă simțeam ca la școală, când profesorul ne striga numele și veneam la catedră să ne ridicăm lucrările notate.
Pentru ca tabloul să fie complet, la un moment dat Jessica ne-a și testat vigilența și ne-a întrebat „Unde sunt biletele voastre pentru telecabină?”, răspunsul corect fiind, bineînțeles, că „Intrăm cu pașapoartele”.
După ce s-a terminat organizarea din centrul Mubus, am mers tot în grup până la stația de unde plecau microbuzele spre secțiunea Mutianyu. Practic, de la centrele de vizitare ale agențiilor până la punctul de unde luam telecabina (sau telescaunul) pentru a urca la zidul propriu-zis, am mai mers vreo 5 km cu microbuzul.
Secțiunea Mutianyu cuprinde 20 de turnuri de supraveghere, numerotate de la 1 la 20, și se întinde pe 5,4 km. Dacă ne gândim că, potrivit estimărilor, în timpul dinastiei Ming s-au construit peste 25.000 de turnuri pentru a proteja imperiul de triburile mongole, ne putem da seama că ceea ce vedem noi ca turiști din Marele Zid este o picătură dintr-un ocean.
Noi am decis să le vizităm cum ne-a recomandat ghida și am început cu ruta estică, deși se poate la fel de bine să parcurgeți mai întâi ruta vestică.
Ruta estică include turnurile 1-6, iar parcurgerea ei dus-întors durează în jur de o oră și jumătate. Accesul se face pe la Intrarea de Sud, de unde am luat telescaunul ca să urcăm la primul turn din traseu, numărul 6. De acolo se merge spre est, trecând de la un turn de piatră la altul, până la turnul 1.
Întoarcerea se face pe același traseu (de la turnul 1 la 6), iar coborârea se poate face fie tot cu telescaunul, fie pe un tobogan metalic cu pantă lină și curbe largi.
Prețul pentru vizitarea rutei estice (inclusiv accesul la telescaun și tobogan) este de 90 de lei/persoană.
Accesul pe ruta vestică se face prin Intrarea de Nord, care e doar la 150 de metri distanță de cea sudică. Cum Jessica ne explicase totul foarte limpede, ne-a fost ușor să ne descurcăm singuri. Nu am stat în grup și am putut merge pe ziduri în ritmul nostru.
Telecabina – practic niște capsule în care au loc să stea jos în jur de 8 persoane – ne-a purtat până la turnul 14, iar de acolo am pornit pe jos până la turnul 20, ultimul care se vizitează. Ruta vestică este mai lungă, iar parcurgerea ei durează cam 2 ore și jumătate dus-întors.
Ultima porțiune – urcușul de la turnul 19 la 20 – este brutală. E foarte abruptă și scoate untul din tine. Dacă nu ai condiție fizică, poți să urci doar cu pauze.
Pe final, chiar înainte de a ajunge pe platforma amenajată la capătul traseului, unghiul e cam de 70 de grade, și dacă nu ai pus mâna jos la urcare, la coborâre sigur vei simți nevoia. Eu una, cel puțin, am coborât treptele din vârf mai mult în fund.
Dar efortul merită cu vârf și îndesat: dintre toate fortificațiile din secțiunea Mutianyu, turnul nr. 20 este situat la cea mai mare altitudine, iar odată ajuns pe platforma lui poți să vezi Marele Zid în toată splendoarea sa.
Mai exact, vezi tot drumul pe care l-ai parcurs pentru a ajunge sus, începând cu turnul nr. 14. Zidul cenușiu se arcuiește peste munți ca un lanț uriaș aruncat peste creste de o mână nevăzută. Și da, pot să înțeleg de ce mulți spun că zidul seamănă cu spinarea unui dragon care cotrobăie prin măruntaiele muntelui.
Având noroc de o zi frumoasă de septembrie, cu soare și cer senin, am putut să văd nu doar munții (încă) înverziți din apropiere, ci și culmile albăstrii ce se întindeau până la linia orizontului, tot mai șterse și mai fantomatice.
Prețul pentru ruta vestică (inclusiv accesul la telecabină dus-întors) este tot 90 de lei/persoană.
Ca idee, e bine să știți că și turnurile 7-13 se pot vizita. Nu sunt închise, însă destui de puțini turiști vizitează și secțiunea de mijloc deoarece se consideră că celelalte părți sunt mai spectaculoase. Și cum cele 2 rute (estică și vestică) sunt destul de obositoare (drumul nu e drept, ci urcă și coboară permanent), doar un număr mic de vizitatori parcurge zona mediană.
Dintre toate atracțiile turistice pe care le-am vizitat în China, Marele Zid este, cu certitudine, pe locul întâi în topul preferințelor mele. Era un loc la care visam să ajung de vreo 25 de ani, iar faptul că am avut noroc de vreme bună a fost, cumva, cireașa de pe tort.
A fost una dintre acele zile magice de care am parte uneori în călătorii, când totul se aliniază pentru a da naștere unei zile perfecte. O zi care cu siguranță mă va face să zâmbesc ani mulți de acum înainte când îmi voi aminti de ea.
Dacă vreți să mergeți în China, v-ar putea fi de folos și:
Cum am supraviețuit în timpul „Săptămânii de Aur” în China, perioada în care turismul de masă capătă proporții colosale
8 aplicații pe care le-am folosit ca să mă descurc în China, „țara fără cash” unde nu am reușit să țin în mână nicio bancnotă
