Îmi amintesc că unul dintre lucrurile care m-a frapat când am vizitat Baku a fost cât de curat și de bine întreținut era centrul istoric al orașului. Deși nu este tocmai spectaculos și nu foarte mulți turiști l-ar pune pe lista de obiective turistice musai de vizitat, Baku impresionează prin grija pe care azerii o au față de monumentele lor istorice.

Centrul istoric din Baku, inclusiv Palatul Șirvanșahilor și Turnul Fecioarei, au și fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 2000.

Cu părere de rău și un ușor sentiment de invidie m-am gândit că poate și centrul vechi din București ar fi putut să urmeze acest drum dacă nu ar fi fost lăsat să se macine – până la distrugere uneori – din nepăsarea autorităților.

În Baku nu te îmtâmpină clădiri decrepite care stau să cadă. Deși arhitectura nu este neapărat una care să-ți ia ochii, deoarece orașul a avut o istorie tumultoasă și a trecut de la un cuceritor la altul, Baku a adunat de-a lungul secolelor clădiri construite în stiluri foarte diverse, de la cel islamic / oriental la cele europene.

Situat pe malul Mării Caspice, Baku se află la 28 de metri sub nivelul mării, fiind capitala aflată la cea mai joasă altitudine din lume.

Istoria orașului este strâns legată de cea a regatului Șirvanșahilor (numit astfel după dinastia Șirvan). Capitala acestui stat medieval a fost mutată la Baku în anul 1191 de către Akhsitan I, după ce capitala de până atunci a fost distrusă de un cutremur puternic.

De la începutul secolului al IX-lea până în secolul al XVI-lea, dinastia Șirvan (o dinastie iranizată de orgine arabă) a controlat regiunea fiind independentă sau vasală a turcilor, a mongolilor sau a iranienilor.

Dinastia este una dintre cele mai longevive din lumea islamică și este cunoscută pentru susținerea culturii.

Orașul vechi din Baku datează cel puțin din secolul al XII-lea, unii istorici fiind de părere că are o vârstă chiar mai mare. În perioada medievală au fost construite zidurile și turnurile cetății (secolele XI-XII), Turnul Fecioarei, Caravanseraiul Multani (secolul al XV-lea) sau Palatul Șirvanșahilor (secolele XV-XVI).

1. Palatul Șirvanșahilor a fost construit în secolul al XV-lea. Complexul este alcătuit din clădirea principală a palatului, cripte, moscheea șahului, mausoleul lui Seyid Yahya Bakuvi (un mistic sufi), un rezervor și băi.

2. Mausoleul lui Seyid Yahya Bakuvi, construit în secolul al XV-lea, este numit și mausoleul dervișului. Aici a fost înmormântat filozoful și gânditorul Khalil Ili Seyid Yahya Bakuvi de la curtea șahilor. Era matematician, medic și astrolog. Clădirea octogonală este acoperită de un dom piramidal.

3. Caravanseraiul Multani a fost construit în secolul al XIV-lea pentru a-i găzdui pe negustorii din orașul medieval Multan (astăzi se află în Punjab, Pakistan) care plecau spre vest pentru a face comerț și poposeau în Baku. Astăzi caravanseraiul a fost transformat într-un restaurant cu specific azer.

4. Un alt monument care nu trebuie ratat este moscheea din Palatul Șirvanșahilor. Datează din secolul al XV-lea și are un minaret cu o dantelărie superbă sculptată în partea de sus.

5. Turnul Fecioarei datează cel mai probabil din secolul al XII-lea, însă unii cercetători sunt de părere că este mai vechi și că este pre-islamic, fiind un templu al focului construit de zoroastrieni. Înalt de aproape 30 de metri, turnul are 8 etaje. În interiorul lui ar fi putut locui până la 200 de oameni.

Nu se știe cu siguranță la ce era folosit. Unii istorici cred că era un observator astronomic. Scopul și forma turnului rămân un mister. Am citit că există circa 20 de legende legate de turn. Cea mai cunoscută este legenda fetei cu părul de culoarea focului.

Povestea spune că orașul-fortăreață Baku avea un templu al focului în formă de turn. O armată inamică a înconjurat orașul și le-a ordonat locuitorilor să se predea. Oamenii au refuzat, iar dușmanii le-au tăiat aprovizionarea cu apă. Locuitorii nu mai aveau apă și mâncare, așa că Magul Suprem și restul preoților au mers în templu și i s-au rugat lui Ahura Mazda (Dumnezeul creator în religia zoroastriană). Zeul le-a ascultat ruga, iar într-o dimineață din turn a căzut foc sfânt. Din el a ieșit o fată frumoasă care le-a spus locuitorilor că îi va ajuta. Le-a cerut o sabie și un coif pentru ca soldații inamici să nu vadă că este fată.

Fata a ieșit din fortăreață pentru a se lupta cu comandantul armatei inamice. În timpul luptei, fata a reușit să îl dea jos de pe cal pe comandant și i-a pus un cuțit la gât. Bărbatul a strigat: „Ai câștigat! Cine ești? Da-ți jos coiful. Vreau să îți văd fața”. Fata și-a dat jos coiful, iar comandantul a fost uimit. „Oh, ești o fată! Ești o fată curajoasă și frumoasă! Dacă fetele din Baku sunt atât de curajoase, nu am să mai asediez niciodată fortăreața voastră. Nu mă omorî!”, a rostit el.

Legenda mai spune că bărbatul s-a îndrăgostit de frumoasa fată cu păr de culoarea focului, iar cei doi s-au căsătorit. În amintirea fetei, locuitorii din Baku au numit templul Turnul Fecioarei.

6. Mausoleul familiei Șirvanșahilor datează tot din secolul al XV-lea. Este construit din calcar, iar fațada clădirii este sculptată delicat.

7. Moscheea Juma se află în centrul vechi al orașului Baku. A fost reconstruită de mai multe ori de-a lungul timpului, clădirea actuală datând din 1899 (prima moschee din acel loc a fost ridicată în secolul al XII-lea).

Orașul a fost cucerit în 1501 de dianstia iraniană safavidă, care a incorporat Baku în imperiul safavizilor. Dinastia Șirvan, care a condus Baku începând cu secolul al IX-lea, s-a stins în timpul guvernării safavide.

8. Baku are multe străzi pietonale frumoase, străjuite de clădiri cu aspect european. Ele au fost construite în timpul ocupației rusești.

După cucerirea safavidă, orașul a rămas parte din imperiul iranian în următoarele secole, până când în anul 1813 a fost cedat Imperiului Rus. După sosirea rușilor aspectul arhitectural al orașului s-a schimbat. În secolele XIX-XX au fost construite numeroase clădiri cu aspect european, în stil baroc sau gotic.

După Revoluția bolșevică din 1917 ce a dus la dizolvarea Imperiul Țarist, a luat naștere republica Azerbaidjan. Însă existența sa a fost de scurtă durată. În 1920 trupele Armatei Roșii au invadat tânărul stat și l-au incorporat în URSS, din care a făcut parte până la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991.

După obținerea independenței începutul anilor ’90, Baku a demarat un amplu program de restructurare urbană. Mii de clădiri din perioada sovietică au fost demolate pentru a face loc unei centuri verzi pe țărmul orașului. De asemenea, s-au construit parcuri și grădini.

Totuși, unele clădiri cu arhitectură comunistă, ca de exemplu blocul cu porumbeii păcii din fotografia de mai jos, pot fi văzute și acum în Baku.

9. Dacă ajungeți în Baku trebuie neapărat să faceți și o plimbare pe lunga promenadă construită de-a lungul Mării Caspice.

10. De aici puteți vedea și „Flaming Towers” („Turnurile în flăcări”), un celebru grup de 3 zgârie-nori construiți între 2007-2013. Cel mai înalt dintre cele 3 turnuri are o înălțime de 182 de metri. Zgârie-norii au forma unor flăcări deoarece Azerbaidjan este numit adesea „Tărâmul flăcărilor” (numele i se trage de la faptul că statul este foarte bogat în gaze naturale care în unele locuri ies la suprafața solului și ard încontinuu; de asemenea, zoroastrienii considerau că focul este un simbol al divinității).

11. Muzeul Covoarelor din Azerbaidjan, despre care v-am mai povestit, se află pe țărmul Mării Caspice. Merită să fie vizitat atât pentru covoarele sale viu colorate, ci și pentru clădirea în care se află muzeul, care are chiar forma unui covor făcut sul. În depozitele sale, muzeul are în jur de 13.000 de covoare, carpete și alte obiecte din materiale textile.

• atracții turistice azerbaidjan
• obiective turistice azerbaidjan