Capitala Azerbaidjanului, Baku, e un oraș care pe mine m-a surprins în mod (super)plăcut. În niciun caz nu mă așteptam să fie atât de curat, iar clădirile, inclusiv cele vechi de secole, precum caravanseraiurile, să fie atât de bine conservate. Centrul orașului, cu moschei, hanuri și străduțe pietruite, a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acest miez al orașului este înconjurat de alte „straturi”, mai moderne: clădiri europene, arhitectură monumentală sovietică sau zgârie-nori cu forme SF. Prin urmare, pentru un iubitor al orașelor, Baku este o alegere excelentă: găsește aici de toate. Iar cei care vor și altceva, au unde să evadeze.

La doar 65-70 de kilometri distanță sud-vest de Baku se află Rezervația Naturală Gobustan, unde se păstrează desene în stâncă realizate de oamenii preistorici, unele dintre ele fiind datate în urmă cu 15.000-17.000 de ani. Se ajunge aici într-o oră, de-a lungul unui drum ce mărginește Marea Caspică. Priveliștea este așadar asigurată. Aveți grijă să nu confundați Rezervația Gobustan cu localitatea Qobustan, aflată la nord-vest de Baku. A trebuit să privesc de mai multe ori Google Maps până să mă lămuresc exact că sunt două locuri cu același nume (Rezervației Gobustan i se spune și Qobustan).

Să ajungeți la Gobustan este foarte simplu: puteți lua un taxi sau un tur din Baku. Noi am ales un tur și am pornit la drum într-o mașină mică, alături de șofer, o ghidă și o turistă tare simpatică din Marea Britanie la vreo 32-33 de ani, Renata, care vizitase deja vreo 70 de țări din lume și își stabilise ca obiectiv ca în doar câțiva ani să ajungă la 100.

Cu aleile sale care șerpuiesc printre bolovani megalitici aproape de un țărm arid de la Marea Caspică, rezervația este frumoasă în sine, ideală dacă vrei să te așezi pe o piatră, și să nu faci nimic decât să privești melancolic în depărtare, spre fâșia albastră de la orizont.

Însă ce are cu adevărat excepțional acest pământ uscat sunt petroglifele, micile sculpturi realizate în stâncă de oamenii care au trăit cu mii de ani în urmă.

Nu există prea multe locuri în lume unde să puteți vedea desenele incizate în rocă de oamenii care au trăit chiar și cu 10.000 de ani înaintea noastră, așa că Azerbaidjan este o opțiune foarte bună, nefiind departe de România. În plus, alte locuri cu petroglife au fost defitiniv închise, iar publicul nu mai are acces la ele, tocmai pentru a fi mai bine protejate. Este cazul peșterii Lascaux, din Franța, unde picturile datează de pe la 17.000 î.H.

Deși petroglifele din Gobustan nu sunt la fel de spectaculoase și nu acoperă pereți întregi ai grotelor sau ai stâncilor, vechimea lor este impresionantă.

Ghida noastră din rezervație ne-a ținut o mică lecție de artă preistorică și ne-a explicat că cele mai vechi petroglife descoperite la Gobustan sunt cele în care apar bouri (strămoșul vacilor de astăzi, bourul este acum un mamifer dispărut), ele fiind datate pe la 15.000-13.000 î.Hr., în Paleolitic.

După câteva milenii, oamenii au scrijelit în stâncă și vânători, bărci și dansatori. Stâncile maronii de la Gobustan sunt pline de petroglife cu țapi, călăreți, delfini, căruțe, cămile sau siluete feminine: le găsești în mici grote ascunse de soare sau desenate pe bolovani răspândiți prin situl arheologic. Cea mai faimoasă scenă de la Gobustan este cea în care mai multe siluete sunt prinse într-un dans colectiv. Imaginea a fost datată pe la 7.000 – 5.000 î.Hr.

Dacă v-a plăcut acest articol și vreți să citiți și alte texte despre Asia, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina mea de Facebook.

• azerbaidjan
• gobustan
• obiective turistice azerbaidjan
• rezervatia gobustan
• rezervatia gobustan azerbaidjan