Înainte să plec spre Thailanda, cred că locul în care îmi doream cel mai mult să ajung era insula Koh Samui. Visam demult la ea și acum urma să ajung, în sfârșit, acolo. Făcusem o rezervare pentru 6 nopți la un hotel chiar de pe plajă, în zona Lamai Beach, în cel mai minunat golfuleț pe care îl găsisem pe Google Maps: Crystal Bay, o plajă cu nisip alb și bolovani uriași răspândiți pe țărmul spălat de o apă albastră și limpede.

Dacă mi-ar fi spus cineva atunci că mă voi întoarce din Thailanda fără să ajung pe Koh Samui i-aș fi răspuns că e imposibil și că, la cât de mult îmi doresc să ajung pe această insulă, am să găsesc o soluție ca să trec peste orice obstacol.

Dar n-a fost deloc așa. Încă din primele zile petrecute în Thailanda, în Bangkok, am aflat de pe net că sud-estul Thailandei trece prin cele mai grave inundații din ultimii 20-30 de ani. Erau furtuni total atipice pentru acea perioadă a anului – luna ianuarie este luna ideală pentru a vizita Asia de Sud-Est (atunci e sezonul secetos). Ca un făcut însă, noi am nimerit, probabil, în cel mai umed sezon secetos din istorie.

Mă uitam din camera de hotel din Bangkok la imagini și filmulețe făcute în Koh Samui și când vedeam apa noroioasă, ploile torențiale și turiștii care stăteau în colace pe străzile inundate nu-mi venea să cred cât de ghinionistă sunt.

Mi-am zis totuși că până vom ajunge noi în sudul țării totul se va liniști. Însă pe măsură ce noi avansam spre nord ca să vizităm Ayutthaya, Sukhothai și Chiang Mai, vremea era tot mai urâtă pe coasta de sud-est: poduri distruse, autostrăzi inundate, zeci de morți, căi ferate închise, turiști sfătuiți să nu mai vină. În plus, toate site-urile meteo pe care le-am consultat arătau că în Koh Samui vremea urma să fie urâtă, cu ploi, furtuni și fulgere, exact în săptămâna pe care noi urmam să o petrecem acolo.

Așa că, înainte să plecăm din Chiang Mai, am anulat cele 6 nopți de cazare din Koh Samui și le-am luat în Koh Phi Phi Don, alături de cele 3 pe care le aveam deja rezervate aici. Aflată tot în sud, dar pe coasta de vest, Insula Phi Phi Don promitea o vreme mult mai frumoasă.

Am ajuns să petrecem nu mai puțin de 10 zile pe Koh Phi Phi Don și să avem destul timp ca să ne și plictisim puțin de acest mic paradis și să așteptăm nerăbdători să plecăm spre următoarea destinație: Cambodgia.

Până la Cambodgia, am să vă povestesc astăzi despre minunatele plaje de pe Koh Phi Phi Don.

1. Cel mai mult mi-a plăcut plaja Monkey Beach. Am ajuns aici cu o excursie de o zi care ne-a dus în jurul insulei, iar apoi și mai departe, la Bamboo Island. Pe Monkey Beach nu am văzut nicio maimuță, dar plaja m-a cucerit total. Aici am văzut cea mai frumoasă apă de pe Koh Phi Phi: albastră-turcoaz, era atât de clară încât coralii se vedeau sub pelicula de apă ca prin sticlă. Lângă mal, apa este foarte puțin adâncă, așa că aproape că nu aveam nevoie de ochelarii de snorkeling pentru a vedea peștii colorați în mov, roșu, galben sau albastru care înotau printre corali.

Plaja este și ea superbă: nisipul este alb, străjuit înspre insulă de o junglă deasă și verde în care trăiesc maimuțele pe care eu nu am reușit să le văd.

2. A doua plajă în topul preferințelor mele este chiar țărmul de sud al insulei (Tonsai Bay), unde se află și portul. Aici sosesc toate bărcile, vasele și feriboturile care aduc turiști pe Koh Phi Phi Don. Când e senin, apa are o nuanță albastră atât de deschisă, încât la orizont pare să se întrepătrundă cu cerul. Nu este turcoaz, ca la Monkey Beach, și nici la fel de limpede, însă bărcuțele long tail ale thailandezilor, împodobite cu ghirlande de flori, și care sunt mai mereu trase la mal, îi dau un farmec absolut uimitor. În plus, merită să o luați la pas până când vă veți înfunda în junglă deoarece la capătul estic este plină de bolovani mari și negri care aduc puțin cu cei din Koh Samui la care visam eu.

Iar dacă vă place să stați la terasă și să priviți marea, atunci sudul insulei este perfect: țărmul este plin de terase și restaurante care se deschid spre mare.

3. Long Beach este, după cum îi spune și numele, o plajă lungă, situată tot în partea de sud a insulei, dar mai la est. Se află oarecum în continuarea plajei din Tonsai, însă nu se poate ajunge de la una la alta mergând pur și simplu pe țărm pentru că cele două plaje sunt separate de jungla care se revarsă – pe o porțiune destul de mare – până la mare. Așa că pentru a ajunge la Long Beach fie luați un long tail boat din Tonasai, fie mergeți prin pădurea tropicală vreo 20-30 de minute.

Noi am mers prin pădure și a fost minunat, așa că vă recomand clar aceasta a doua opțiune, mai ales că este și gratuită. Urcușul nu este greu, deși sunt câteva porțiuni mai dificile, unde va trebui să pășiți printre rădăcini și bolovani. Nefiind pregătită de o drumeție, am făcut traseul chiar în șlapi (celebrii flip flops thailandezi), și a fost foarte ok. Drumul trece pe lângă bungalow-uri, case din lemn ridicate pe picioroange, terase și baruri unde turiștii leneși se odihnesc în hamace sau leagăne atârnate de ramurile groase ale copacilor.

Plaja este foarte mare, și are avantajul că are numeroase baruri și terase la doi pași de țărm. Nisipul nu este la fel de fin ca cel de pe Monkey Beach, dar apa este foarte frumoasă: e un fel de combinație între albastrul deschis din Tonsai și verdele-turcoaz de pe Monkey Beach. Și este foarte limpede: am văzut o mulțime de pești colorați fără ochelari de snorkeling.

4. Una dintre cele mai aglomerate plaje din Koh Phi Phi Don este Loh Dalum Bay, plaja de la nord de satul Tonsai. Am ajuns și aici de vreo 3 ori, și de fiecare dată parcă eram pe altă plajă. De vină era mareea: prima dată am stat pe o insuliță formată la câțiva metri de țărm, cu altă ocazie apa era atât de retrasă încât pe zeci de metri rămăsese în urmă numai nisipul umed, iar când am venit într-o seară la o petrecere pe plajă valurile spălau picioarele turiștilor și recuceriseră tot țărmul.

Loh Dalum nu va fi deloc pe placul celor cărora le place să înoate: apa este foarte puțin adâncă (și la flux, și la reflux).

Mie nu mi-a plăcut foarte tare aici, însă nu din cauza mareelor (nu mai văzusem niciodată o diferență atât de mare între flux și reflux), ci din cauza culorii apei, care e destul de cenușie, iar uneori chiar murdară (într-o zi se îmbâcsise atât de rău în apropiere de mal încât părea mai degrabă apă amestecată cu noroi).

Totuși, pentru iubitorii de petreceri, Loh Dalum este cel mai important loc de pe insulă: seară de seară, plaja se umple de show-uri de lumini, de oameni care dansează pe nisip ca în Vama Veche, de muzică dată tare și de fel de fel de distracții.

5. Am păstrat ultimul loc pentru o altă Monkey Beach, mult mai mică decât cealaltă, dar unde am văzut o mulțime de maimuțe (se află în sud-vestul insulei Phi Phi Don). Mi-au plăcut maimuțele, și apa (care este oglindă), și nisipul (alb și pufos), însă deși era atât de frumoasă, nu am cum să nu pun această plajă pe ultimul loc din cauza gunoaielor care o sufocau: resturi de mâncare, PET-uri, conserve, ambajale etc.

Iar printre ele se plimbau maimuțele, care veneau fericite ori de câte ori câte un vas oprea la țărm. Mi s-a părut evident că toată mâncarea le era dată ca să fie obișnuite să iasă din pădure atunci când turiștii erau aduși aici. Da, m-aș fi bucurat să văd maimuțe, dar fără să distrugem o plajă sălbatică ce s-a transformat într-un fel de groapă de gunoi.

Dacă v-a plăcut acest articol și vreți să citiți și despre alte destinații din Asia, urmăriți Andreea în Asia și pe Facebook.

• insula koh phi phi don
• koh phi phi don
• phi phi don
• thailanda