4 monumente superbe pe care să nu le ratezi când vizitezi Angkor Thom, orașul chipurilor senine
Mult timp am crezut că Angkor Thom este unul dintre templele înconjurate de jungla cambodgiană. De fapt, așa cum aveam să aflu când am vizitat ruinele lăsate în urmă de Imperiul Khmer, Angkor Thom a fost un oraș. Și încă unul uriaș pentru acele vremuri. „Angkor Thom” asta și înseamnă: „Mare Oraș”.
Fondată la finalul secolului al XII-lea de regele Jayavarman al VII-lea, Angkor Thom a fost ultima capitală a Imperiului Khmer. Se crede că orașul era locuit la acea vreme de 80.000-150.000 de persoane.
Citind aceste numere îmi este imposibil să îmi imaginez cum trăiau toți acești oameni acolo. Nu de alta, dar în afară de temple, câteva terase cu rol ceremonial și ruinele unui palat, nu s-a păstrat altceva din Angkor Thom. Cu alte cuvinte, nu s-au păstrat locuințele oamenilor obișnuiți. Zona din interiorul zidurilor înalte de 8 metri, ce împrejmuiesc orașul, este acoperită – în cea mai mare parte – de junglă.
În afară de ziduri, orașul era împrejmuit și de un șanț plin cu apă, care există și astăzi. Eu l-am traversat pe podul de sud. Podul este minunat decorat, fiind cel mai bine păstrat dintre podurile de intrare în oraș. Angkor Thom avea 4 porți de intrare (are și acum, de fapt, deoarece aceste construcții uimitoare s-au păstrat), fiecare fiind orientată către un punct cardinal.
„Balustrada” din partea stângă a podului din sud (cum privești spre oraș) este alcătuită dintr-un șir de statui ce reprezintă zei, în vreme ce statuile din dreapta sunt demoni.
Atât zeii, cât și demonii țin în brațe trupul lung al unui șarpe (în prezent fragmentat). Sculpturile redau una dintre cele mai cunoscute legende din mitologia hindusă, numită „smântânirea oceanului de lapte”, când zeii și demonii au folosit un munte și un șarpe pentru a bate oceanul de lapte și a obține din el nectarul nemuririi (amrita).
După ce am parcurs podul am ajuns în fața porții de sud și am văzut primele dintre chipurile senine uriașe care au făcut din Angkor Thom un loc celebru. Toate turnurile de deasupra celor 4 porți de intrare în oraș au aceste fețe liniștite sculptate pe fațadă.
- Templul Bayon
Însă cele mai multe astfel de figuri sunt în templul Bayon, situat chiar în mijlocul orașului.
Templul are o poveste foarte interesantă. Jayavarman al VII-lea, regele fondator, era budist. Prin urmare și templul a fost, inițial, unul budist. Din acest motiv, una dintre interpretările făcute de arheologi este că fețele netulburate, luminoase, l-ar reprezenta pe Buddha.
Turnurile-fețe au 2, 3 sau cel mai adesea 4 figuri zâmbitoare. Sunt peste tot: în colțurile templului, în turnul central, la intrări. În total, sunt 37 de turnuri ce au aproximativ 200 de fețe.
Pe Wikipedia am citit și despre alte interpretări ale arheologilor. Unii cred că figurile calme și senine îl reprezintă chiar pe Jayavarman al VII-lea, bazându-și teoria pe o sculptură a regelui khmer care chiar seamănă izbitor cu fețele dăltuite în pereții templului.
O altă ipoteză este că fețe l-ar reprezenta pe Avalokitesvara (un fel de sfânt al compasiunii în religia budistă) sau pe zeul hindus Brahma (întrucât cele 4 fețe se uită în 4 direcții diferite, iar Brahma are și el 4 fețe).
Când s-a schimbat credința regelui, s-a schimbat și templul. Astfel, unii dintre regii care i-au urmat lui Jayavarman al VII-lea au modificat templul, transformându-l într-unul hindus.
Inițial, imaginea religioasă principală de la Bayon era o statuie a lui Buddha în meditație, înaltă de 3 metri și jumătate, aflată chiar în turnul central. Însă în timpul regelui hindus Jayavarman al VIII-lea, nepotul lui Jayavarman al VII-lea, statuia a fost scoasă din sanctuar și distrusă, fiind aruncată în fundul unei fântâni.
Nu știu care dintre toate teoriile privind fețele blânde de la Bayon este cea corectă, însă aceste chipuri parcă au darul să mă liniștească și acum, când îmi amintesc de ele. Nimic nu pare să le tulbure liniștea, ca și cum figurile ar fi ale unor oameni care nu au întâlnit vreodată un nor pe cerul vieții.
Însă templul are și alte locuri fascinante. Nu uitați să admirați basoreliefurile sculptate pe galeriile exterioare.
Aici puteți vedea scene de luptă sau cum arăta armata khmerilor în marș (din care nu lipsesc războinicii urcați pe elefanți).
- Terasa regelui lepros
Nu mă așteptam (dat fiind că, înainte de a ajunge în Cambodgia, nici nu auzisem de acest monument), dar cele mai frumoase sculpturi le-am văzut la Terasa regelui lepros.
Dăltuite în piatra unei platforme înalte de 7 metri, în benzi suprapuse care o înconjoară ca o friză, însă nu doar în partea superioară, ci se sus până jos, basoreliefurile reprezintă o aglomerare uimitoare de dansatoare celeste cu forme voluptoase (apsara), regi cu diademe, prințese cu coliere și brățări din perle și coafuri complicate, șerpi (naga) cu mai multe capete, gardieni înarmați cu săbii sau servitori.
Unele dintre sculpturi s-au conservat atât de bine încât par vii, de parcă abia ar fi fost terminate de artiștii khmeri.
Terasa a fost construită tot în timpul lui Jayavarman al VII-lea, la sfârșitul secolului al XII-lea. Numele de terasă a „regelui lepros” este însă unul modern. Din ce am citit pe tourismcambodia.com și pe wikipedia.org, această denumire provine de la o statuie care a fost descoperită sus, pe platformă.
O copie a statuii se află și astăzi în acel loc (originalul ce datează din secolul al XV-lea, deci după construirea terasei, este la Muzeul Național din Phnom Penh, capitala Cambodgiei).
Când a fost descoperită, statuia era acoperită de licheni care crescuseră pe ea, iar din acest motiv semăna cu un om bolnav de lepră. În istoria Cambodgiei a existat un rege, Yasovarman I, care a domnit între 889 și 910 și a murit de lepră. Așa că terasa a primit acest nume.
Dincolo de istorie, există un rege lepros și în mitologia khmerilor. Legenda spune că el s-a luptat cu un șarpe (naga), pe care l-a învins, dar în timpul luptei a fost atins de veninul acestuia, iar astfel s-a îmbolnăvit de lepră.
De fapt, se pare că statuia de pe platformă îl reprezenta pe zeul hindus al morții (Yama), deoarece numele gravat la baza statuii era Dharmaraja, un alt nume pentru Yama. Arheologii care susțin această teorie spun că terasa găzduia crematoriul regal, ceea ce ar explica prezența unei statui a zeului morții.
- Terasa elefanților
Nu la fel de spectaculoasă precum Terasa regelui lepros, Terasa elefanților este o altă platformă din Angkor Thom. Este acoperită de basoreliefuri ce surprind armata khmeră călare pe elefanți.
Lungă de 350 de metri, era folosită ca platformă pentru ceremonii publice, iar regele Jayavarman al VII-lea își privea de aici armata atunci când khmerii se întorceau victorioși din bătălii. Cea mai mare parte a construcției a fost făcută din materiale organice, și nu s-a păstrat. Conform Wikipedia, ceea ce se vede astăzi reprezintă, în principal, fundațiile terasei.
- Baphuon
Spre deosebire de celelalte 3 monumente despre care v-am povestit aici, templul Baphuon nu a fost construit în timpul regelui Jayavarman al VII-lea.
Este un templu hindus mai vechi, închinat zeului Shiva, construit la jumătatea secolului al XI-lea de regele Udayadityavarman al II-lea.
Cel mai mult mi-a plăcut că se poate urca până sus, iar de acolo în fața ochilor ți se deschide o panoramă superbă asupra junglei care înconjoară ruinele civilizației khmerilor.
