Asia, în special Asia tropicală sau ecuatorială, are o bogăție de arbori, flori și alte soiuri de plante exotice care pot lăsa cu gura căscată un european obișnuit cu pădurile de brazi, fagi și stejari. Bineînțeles, îmi place la nebunie și o drumeție prin munții noștri, și aproape că nu trece un an fără să fac măcar una-două, însă ceva din mine m-a împins mereu să încerc să văd ce e diferit, altfel, exotic.
N-am ajuns să văd plantele carnivore uriașe din insula Borneo (poate am să le văd cândva), însă în călătoriile mele de până acum am întâlnit câțiva arbori grandioși.
- Arborele în rădăcinile căruia a fost cuprins capul lui Buddha, Ayutthaya
Probabil că unul dintre cei mai faimoși arbori din Thailanda este arborele bodhi din templul Wat Mahathat din Ayutthaya, în rădăcinile căruia stă prins capul unei statui ce îl reprezenta pe Buddha.
Mai multe panouri amplasate în templul îi informează pe vizitatori că tot ce a mai rămas din această statuie a lui Buddha, realizată din gresie, este capul. Se pare că acesta a căzut de pe statuie și a fost cuprins de-a lungul timpului de rădăcinile unui arbore bodhi aflat în creștere într-o perioadă în care templul era abandonat.
Stilul în care este realizată sculptura – cu pleoape mari și buze largi cu margini distincte – sugerează că statuia datează de pe la mijlocul secolului al XVII-lea (face parte așadar din arta Perioadei de Mijloc a Regatului Ayutthaya, stat precursor al Thailandei de astăzi).
Denumirea științifică a arborelui Bodhi este Ficus religioasa. Acesta este, de fapt, un smochin. Fructele sale sunt smochine cu diametrul de 1-1,5 cm. Inițial sunt verzi, iar când s-au copt au culoarea mov.
Arborele Bodhi are o semnificație religioasă în mai multe religii orientale, inclusiv în budism. Budiștii cred că Buddha a atins iluminarea în timp ce medita sub un Ficus religiosa („bodhi” înseamnă „trezire”). Locul unde se crede că a meditat Buddha se află în Bodh-Gaya, Bihar, India. Arborele original a fost distrus, dar a fost înlocuit de mai multe ori.
În afară de smochinul sfânt, în templul Wat Mahathat mai puteți vedea statui ale lui Buddha și construcții sub formă de turnuri bogat decorate. Denumite prang, aceste turnuri-altar erau comune în arhitectura budistă și hindusă din Imperiul Khmer (Cambodgia de azi).
Potrivit Wikipedia.org, acest element arhitectural a fost preluat ulterior de constructorii budiști din Thailanda, în special în timpul Regatului Ayutthaya (1350-1767). Turnurile prang au o structură cu mai multe niveluri, care se îngustează spre vârf, creând iluzia că sunt mai înalte decât în realitate.
- Copacul „Game of Thrones”
Copacul meu preferat din Asia este un alt arbore bodhi, pe care l-am întâlnit tot în Thailanda, în Parcul Arheologic Sukhotai, unde sunt păstrate ruinele Regatului Sukhotai (care a existat în secolele XIII-XIV).
De cum l-am văzut mi-am zis că seamănă cu copacul din serialul „Game of Thrones”, de la Winterfell.
Acum, dacă mă uit mai bine, asemănarea nu mi se mai pare așa evidentă. Dar îmi dau seama ce m-a făcut să cred că seamănă: trunchiul alcătuit dintr-un mănunchi de tulpini, coroana mare și bogată și rădăcinile lungite pe pământ ca niște șerpi ce picotesc la soare.
Când m-am apropiat de el am realizat și cât de gros este trunchiul: o singură tulpină-rădăcină (e destul de greu să înțeleg unde se termină tulpina și unde începe rădăcina) din mănunchi era groasă cât un picior de om.
Acest arbore bodhi se află în templul Wat Si Sawai. Acesta este unul dintre cele mai vechi temple din Sukhotai, fiind fondat la finalul secolului al XII-lea sau începutul celui următor ca un altar hindus pentru zeul Vishnu. Templul are 3 turnuri prang foarte bine conservate, care reprezintă trinitatea hindusă (Vishnu, Shiva și Brahma).
Mai târziu, cândva în secolul al XIV-lea, templul a fost adaptat pentru a deservi nevoile credinței budiste, conform Wikipedia.org. Astfel, la sud de turnul central a fost a adăugată o vihara, adică o mănăstire pentru călugării budiști.
- Bambusul uriaș din grădina Palatului Regal Bhuping din Chiang Mai, Thailanda
Nu e tocmai un copac (bambusul este, de fapt, o plantă arborescentă, adică ce are aspect de arbore), însă nu am putut să nu trec în acest top bambusul uriaș pe care l-am văzut în nordul Thailandei.
După ce mă plimbasem printre orhidee, bananieri, flori de un roșu turbat, iar altele atârnând ca niște clopoței deasupra aleilor din grădina regală, am dat la un moment dat peste un ciorchine de tulpini înalte de zeci de metri. Ciorchinele era atât de des și de gros încât părea, la bază, mare cât un arbore de sequoia.
După cum arătau însă acele tulpini verzi mi-am dat seama că era vorba de bambus.
Ulterior, când am ajuns acasă, am căutat mai multe informații despre această specie absolut uimitoare. Numele științific al bambusului uriaș este Dendrocalamus giganteus, și crește în „buchete” precum cel pe care l-am văzut și eu în Chiang Mai.
În mod normal, ajunge până la înălțimea de 30 de metri, dar un astfel de mănunchi din India a atins 42 de metri. În condiții favorabile poate crește chiar și cu 40 de centimetri pe zi, spune Wikipedia. Diametrul tulpinilor este de 10-35 de centimetri, iar crengile cresc numai la vârf.
Alte minunății pe care le puteți vedea în grădina Palatului Regal Bhuping din Chiang Mai:
- Copacul din templul Ta Prohm din Cambodgia
Despre templul Ta Prohm din Cambodgia v-am mai povestit, așa că acum vă spun doar că din acest top nu putea să lipsească unul dintre arborii Tetrameles nudiflora care și-a întins rădăcinile alb-gri, ca o pânză de păianjen deasă, peste o intrare de piatră bogat ornamentată, tăiată în zidurile templului.
Este, probabil, imaginea cea mai cunoscută de la templul Ta Prohm. Și, chiar dacă riscă să se transforme într-un clișeu, ca multe dintre locurile pe care le considerăm cele mai frumoase din această lume, nu pot să nu includ acest colț de templu în topul meu pentru că este – pur și simplu – minunat (mai ales dacă reușești să îl vezi, preț de câteva secunde, fără turiști).
Tetrameles nudiflora poate crește până la peste 45 de metri înălțime, iar scoarța sa este gri și lucioasă. Arheologii și arhitecții francezi care au restaurat templul au numit acești copaci „fromagers” („fabricanți de brânză”) deoarece rădăcinile lor încâlcite i-au trimis cu gândul la o brânză care se prelinge.
Ta Prohm a fost ridicat în anul 1186 de regele khmer Jayavarman al VII-lea, conducător care a demarat un amplu program de lucrări publice.
Mai multe informații despre Ta Prohm, inclusiv despre prețul biletelor și orarul de vizitare, puteți găsi aici.
- Copacii artificiali din Gardens by the Bay, Singapore
Precum bambușii uriași din Thailanda, nici SuperCopacii din Singapore nu sunt copaci în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, arborii din Grădinile din Golf (Gardens by the Bay) din Singapore doar au forma unor copaci. În realitate, sunt o combinație de oțel, beton și plante agățătoare.
În Grădinile din Golf sunt 18 SuperCopaci cu înălțimi cuprinse între 25 și 50 de metri, iar doi dintre ei sunt conectați de o pasarelă pe care turiștii se pot plimba.
SuperCopacii au tulpini acoperite cu panouri pe care cresc plante reale. În total, SuperCopacii sunt acoperiți de peste 158.000 de plante din 700 de specii diferite (orhidee, ferigi, plante tropicale agățătoare etc).
Unii dintre SuperCopaci au celule fotovoltaice care se încarcă de la lumina Soarelui și produc curent electric.
La căderea serii, SuperCopacii sunt iluminați în culori superbe.
Dacă acești coloși din oțel și plante vă fascinează și pe voi, vă invit să citiți acest articol – mult mai detaliat – despre ei.
