angkor wat obiective turistice cambodgia siem reap

Angkor Wat, uluitorul templu din junglă, și 2 scam-uri la care să fiți atenți în Cambodgia

de Andreea în Asia în 22 iunie 2025

Poza de mai sus, pe care mi-a făcut-o soțul meu în față la Angkor Wat, și în care pare că îmi crește un palmier din cap, mă amuză și acum.

Trei temple îmi doream neapărat să vizitez înainte de a ajunge în Cambodgia: Angkor Wat, Bayon (în Angkor Thom) și Ta Prohm. Despre ultimele două v-am povestit deja (aici și aici), așa că acum a venit momentul să vă spun câteva lucruri și despre Angkor Wat, cel mai cunoscut complex religios din Cambodgia, cu un simbolism atât de puternic în această țară încât imaginea sa apare chiar pe drapelul național.

Angkor Wat este doar unul dintre cele aproximativ 70 de temple majore răspândite prin junglă în apropiere de Siem Reap, în zona fostului oraș Angkor, capitala Imperiului Khmer timp de mai bine de jumătate de mileniu.

Dincolo de structurile mari, în pădurea tropicală se regăsesc sute de alte temple și clădiri mai mici. Potrivit unor estimări, numărul construcțiilor (unele dintre ele fiind acum doar mormane de cărămizi) e de peste 1.000.

Zona este atât de bogată în monumente arhitecturale, încât este imposibil să le vezi pe toate – nici măcar pe toate cele importante să zicem, despre care vă spuneam că sunt câteva zeci. 3 zile sunt suficiente însă pentru a vizita templele faimoase, cum ar fi Bayon, cu ale sale chipuri serene, sau Ta Prohm, cu ai săi copaci cu rădăcini-mozzarella, și bineînțeles, Angkor Wat.

Există mai multe opțiuni de vizitare a complexului arheologic, în funcție de timpul avut la dispoziție. Noi am cumpărat varianta de bilet care ne oferea posibilitatea de a vizita zona timp de 3 zile consecutive. În prezent, de la Angkor Ticket Office se pot cumpăra 3 tipuri de bilete: pentru 1 zi (37 de dolari), 3 zile (62 de dolari) și 7 zile (72 de dolari).

Dar înainte de a vă povesti despre minunatul Angkor Wat vreau să vă relatez două întâmplări și să vă atrag atenția asupra unor posibile scam-uri. Am fost în Cambodgia în 2017, practic în prima excursie în Asia propriu-zisă (fără să iau în calcul Orientul Mijlociu). Eram mult mai neexperimentată și bineînțeles că, atunci când nu îți faci documentarea cum trebuie, se găsesc oameni care să profite de tine.

Am trecut granița în Cambodgia venind cu un autocar din Thailanda, pe ruta Bangkok – Siem Reap. Ne luaserăm viza electronică din România, online, așa că la vama din Poipet ne-am dat jos din autocar și am mers la un ghișeu mic și întunecat ca să prezentăm documentele printate. Ofițerul ne-a pus ștampila pe pașaport, ne-am urcat înapoi în autocar și am mai avansat puțin. Apoi, șoferul a oprit din nou, de data asta într-un fel de parcare, și iarăși ne-am dat jos cu toții.

Imediat ce am coborât ne-au înconjurat o mulțime de indivizi care s-au oferit să ne ajute să completăm niște formulare (nu mai țin minte dacă ei ni le-au dat sau le aveam deja din autocar). Ne-au zis să venim după ei și ne-am așezat la o măsuță undeva la umbră, în fața unei maghernițe ce aducea mai degrabă a crâșmă din fundul țării decât a punct vamal de control. Unul dintre ei a început să completeze cu pixul formularele, folosind numele și datele noastre din pașaport. Eram fix ca turiștii năuci care ajung prima dată într-un loc complet diferit de lumea lor de-acasă, și care par picați din Lună. Vorba ceea: nu știam ce m-a lovit.

După ce individul a terminat de scris, ne-a cerut niște bani și i-am dat, iar după câteva secunde unul din ei a mai cerut bani pentru altceva și i-am dat și lui. Deja începusem să îmi dau seama că toată scena este extrem de dubioasă, însă le-am dat banii deoarece aveau pașapoartele noastre. Apoi, unul dintre ei a luat pașapoartele și a luat-o undeva la dreapta, printr-un soi de gang, cu noi după el.

La un moment dat, în timp ce mergea, s-a întors brusc spre noi și a zis ceva de genul „Mai trebuie să dați X dolari (nu mai știu cât) și după-aceea gata.” La a treia solicitare de bani mi-a fost clar că era o escrocherie, așa că i-am zis „No, this is a scam”, i-am luat pașapoartele din mână și am plecat hotărâtă mai departe. Omul a rămas în urmă, uitându-se după noi, fără să schițeze vreun gest de nervozitate sau să se miște. Impresia mea a fost că era destul de mulțumit de prada obținută deja de la fraierii de noi, și că această a treia încercare a fost ceva de genul „Hai să mai bag totuși o fisă să văd cât ține.”

Am traversat zona respectivă, ne-am urcat înapoi în autocar și ne-am continuat drumul până la Siem Reap.

Sincer, habar nu am, nici măcar acum, dacă aveam într-adevăr nevoie de acele formulare sau a fost totul un scam cap-coadă care ne-a ușurat de câteva zeci de dolari. Ce am aflat după aceea de pe internet este că punctul de trecere Aranya Prathet – Poipet este unul dintre cele mai faimoase pentru escrocherii și activități infracționale.

Practic, între ghișeele de control din cele două țări (între cele două puncte de trecere a frontierei), este un fel de „no-man’s land” unde se desfășoară o grămadă de afaceri dubioase, de la prostituție, trafic de persoane și de droguri, jocuri de noroc, spălare de bani și alte nenoriciri. Ușurarea turiștilor naivi de câțiva dolari este, probabil, cea mai inofensivă dintre activitățile clandestine ce se desfășoară acolo.

Al doilea scam a fost favorizat, în ultimă instanță, tot de lipsa mea de documentare. În prima zi, după ce ne-am cumpărat biletul de intrare la temple, șoferul ne-a dus la Angkor Wat și am dat să intrăm. Am aflat însă că nu puteam să intru deoarece nu eram suficient de decent îmbrăcată. Deși citisem înainte că nu este permis accesul în pantaloni scurți în templu (motiv pentru care îmi luasem o fustă până în pământ), nu era OK faptul că mi se vedeau umerii. Nici prin cap nu-mi trecuse că maioul sport super banal pe care îl purtam avea să fie o problemă.

În orice caz, mi s-a indicat un stand fix de la intrarea în templu unde o femeie vindea tricouri. Mi-a cerut 50 de dolari (!) pe un tricou și, neavând altă opțiune, l-am cumpărat. Spre deosebire de prima escrocherie, aici mi-am dat seama imediat că este tot un fel de scam organizat, dar nu aveam ce să fac. Alternativa era să pierd câteva ore cu drumul dus-întors până la cazare (hotelul era departe), așa că am înghițit în sec și mi-am cumpărat cel mai scump tricou din viața mea. Și ca să fie treaba-treabă, într-o altă zi am văzut același model de tricou vândut într-un magazin din Siem Reap. Costa 5 dolari.

Zona Angkor este vastă, iar ca să o explorați veți avea nevoie de un transport flexibil. Noi am apelat la serviciile unui șofer de tuk-tuk motorizat, care ne-a purtat pe la toate templele și monumentele pe care am vrut să le vizităm, inclusiv la centrul de unde am cumpărat bilete.

De fapt, șoferul de tuk-tuk a fost cel care ne-a găsit pe noi. Imediat ce am coborât din autorcar în Siem Reap, a venit la noi cu o hartă a zonei, și-a oferit serviciile și ne-a arătat pe la ce temple o să ne plimbe. Prețul pentru 3 zile era de vreo 50 de dolari (între timp a mai crescut și pornește de la circa 65 de dolari). Imediat după ce ne-a spus prețul, parcă temându-se că o să încercăm să negociem, a completat că are nevoie de bani ca să își țină copiii la școală. Oricum, nici prin gând nu îmi trecea să obțin o reducere, mai ales că prețul pentru 3 zile foarte OK.

Iar sărăcia din Cambodgia, chiar și dintr-un oraș care primește o groază de turiști cum este Siem Reap și care clar este mai dezvoltat decât alte regiuni, este copleșitoare.

Vă dau doar un singur exemplu. Într-una din zile, pe când ne transporta de la un templu la altul, șoferul a oprit undeva pe dreapta, lângă un fel de tarabă de la marginea drumului, unde un alt bărbat vindea un lichid gălbui în niște PET-uri de plastic. În prima fracțiune de secundă m-am gândit „Băi, omul ăsta e zdravăn la cap? Își cumpără alcool?” Însă apoi l-am văzut cum turna lichidul în motorul tuk-tuk-ului și m-am lămurit că de fapt omul cumpărase combustibil. Și că standul încropit la marginea drumului era, de fapt, un soi de „benzinărie”. Așa își alimentau cambodgienii vehiculele. Nu știu dacă între timp s-au mai schimbat lucrurile.

Important: prețul menționat anterior nu include servicii de ghid, ci doar transportul de la un obiectiv turistic la altul. Șoferul vă va aștepta în fața templului, iar după ce ați terminat de vizitat vă va duce la următorul monument, iar la finalul zilei înapoi la hotel. Dacă aveți nevoie de ghid trebuie să plătiți separat.

Ca să vă faceți o idee despre cât de mare era Angkor, cercetătorii care au analizat imaginile din satelit au ajuns la concluzia că acesta a fost cel mai mare oraș preindustrial din lume după suprafață (la vârful dezvoltării sale, orașul ocupa o suprafață mai întinsă decât Parisul de azi).

Mai exact, infrastructura urbană de drumuri și de canale pentru distribuția apei, ce avea în inima sa templul Angkor Wat, se întindea pe mai bine de 1.000 km pătrați. Deoarece avea o rețea complexă de canele și bazine pentru a furniza și stoca apă (pentru irigarea culturilor de orez, dar și pentru populația de aproape 1 milion de oameni), Angkor este considerat de specialiști un „oraș hidraulic”.

Angkor Wat, cel mai mare templu din zonă, a fost construit de regele khmer Suryavarman al II-lea în prima jumătate a secolului al XII-lea, ca templu principal al capitalei sale. Interesant este că, spre deosebire de predecesorii săi, Suryavarman al II-lea i-a dedicat templul zeului Vishnu, nu lui Shiva, influențat probabil de popularitatea în creștere a vișnuismului.

Uriașul templu este o capodoperă, de la turnurile centrale piramidale în formă de muguri de lotus, ce reprezintă Muntele Meru (lăcașul zeilor hinduși), la basoreliefurile ce împodobesc coridoarele și galeriile templului, și care suprind în piatră scene celebre din cosmologia hindusă, ca de exemplu fascinantul mit despre Baterea oceanului de lapte primordial.

Un alt lucru interesant este că, exceptând unele elemente de infrastructură, din oraș s-au păstrat doar templele. Explicația este una simplă: toate celelalte clădiri, inclusiv reședințele regilor, erau construite din lemn deoarece doar zeii aveau dreptul să aibă locuințe din piatră.

Ulterior, spre sfârșitul secolului al XII-lea, templul hindus a fost transformat într-unul budist.

În zilele noastre, Angkor Wat continuă să fie un lăcaș de cult budist, chiar dacă pereții și încăperile sale poartă în continuare sculpturi gravate în piatră care îi reprezintă pe zeii hinduși și alte personaje din mitologia hindusă.