Megacity-ul Delhi (care înglobează și capitala New Delhi) a fost primul meu contact cu India. Începutul nu a fost deloc promițător, din mai multe motive. De escrocheria de la casa de bilete pentru metrou v-am povestit deja. Însă cel mai tare m-am dezumflat după ce am aterizat și mi-am dat seama că din cauza smogului risc să nu văd mai nimic din toate monumentele UNESCO la care visam de ani de zile.

Dar să o iau de la început. Am ajuns în India într-o dimineață de la final de ianuarie. Inițial, când am ieșit din aeroport ca să intrăm la metrou, am avut o senzație foarte ciudată de spațiu închis. Îmi dădeam seama că sunt afară – deoarece vedeam strada și șoferii de taxi înșiruiți – dar creierul meu continua să îmi sugereze că sunt tot undeva la interior. Pur și simplu, din cauza ceții nu vedeam mai departe de câteva zeci de metri, așa că orizonutul meu era foarte îngust. „OK”, mi-am zis, „e dimineață, e normal, o să se ridice în câteva ore.”

După vreo câteva ore însă, după ce ne-am instalat la hotel și am mâncat, ceața nu dădea semne să cedeze, deși era deja ora prânzului. Planul nostru era ca în prima zi să mergem în vechiul Delhi și să vizităm Fortul Roșu, una dintre principalele atracții ale orașului. Însă ne-am dat seama că am fi mers degeaba. Nu am fi văzut mare lucru: ceața era în continuare joasă, densă și învăluia clădirile, copacii și străzile. Așa că am decis să mergem la muzeu, trăgând speranță că ceața nu a reușit să se infiltreze chiar și în cotloanele sale.

Mi-a plăcut foarte mult Muzeul Național din New Delhi datorită patrimoniului său fabulos, de la statuile din piatră ale zeilor hinduși la celebrele sigilii vechi de 4.000-5.000 de ani ce aparțin Civilizației Induslui, și care includ simboluri ale unei scrieri misterioase, încă nedescifrate. În ciuda artefactelor fabuloase adunate de prin toate colțurile Indiei, muzeul nu este unul modern sau bine organizat.

În unele încăperi, obiectele erau depozitate de-a valma, iar atmosfera generală era de muzeu mic, prăfuit și neglijat. Îmi amintea de un muzeu de provincie precum muzeul județean la care mergeam în copilărie. De exemplu, sigiliile de care vă povesteam mai sus stăteau modest într-o vitrină înnegrită de vreme și prost iluminată. Spre deosebire de muzeul din New Delhi, cel mai important muzeu de istorie din Mumbai este modern, artefactele au etichete clare și detaliate, fiind la fel de bine organizat precum oricare mare muzeu occidental.

În ciuda neajunsurilor, Muzeul Național din New Delhi merită din plin câteva ore din timpul vostru, mai ales dacă vă interesează istoria, arta și cultura indiană. Prețul este de 500 de rupii (28 de lei).

La muzeu cred că a fost primul moment în care am realizat că așa-zisa ceață nu e tocmai o ceață obișnuită. Încercam să pozez un stâlp din curte, când mi-am dat seama că ceața – care între timp părea că s-a mai ridicat – era mai degrabă smog, adică o combinație de ceață cu poluare, fum, praf și alte noxe.

Ce mi-a dat de gândit a fost soarele, care începuse să se vadă, timid, pe un cer gri. Părea foarte îndepărtat, iar prin fața lui treceau valuri-valuri de smog. Nu aș putea să explic exact de ce, dar nimic nu aducea cu atmosfera tipică de la noi, când soarele e acoperit de nori. Pur și simplu, atmosfera părea foarte grea și murdară și mi-am dat seama că, probabil, ceea ce vedeam nu era ceață obișnuită, ci smog. De altfel, o prietenă căreia i-am trimis câteva poze din New Delhi făcute în primele zile mi-a zis „În toate pozele mă sperie cerul. Are niște culori foarte stranii”.

Privind în urmă, îmi dau seama că poluarea este un aspect important de care să țineți cont dacă vreți să vizitați capitala Indiei, mai ales dacă aveți probleme respiratorii. Eu, de exemplu, când mă întorceam la hotel seara după o zi de vizitat, simțeam o jenă în gât, ca o ușoară usturime. Prima dată când mi s-a întâmplat am crezut că am răcit. Dar senzația se repeta în fiecare seară și până la urmă am pus-o pe seama poluării din aer. Și – pardon de expresie – dar când îmi curățam nasul, mucii erau efectiv negri – în viața mea nu am văzut așa ceva! Ca să înțelegeți cât de gravă e poluarea din Delhi, chiar și în momentul în care scriu acest articol, nivelul de particule PM10 din aer este de 525, adică de 10 ori mai mare decât limita considerată sigură pentru sănătate!

A doua zi cerul a rămas la fel de mohorât, dar nu prea mai era ceață, așa că am putut merge să vizităm Fortul Roșu și Moscheea Jama Masjid din Old Delhi. Fortul este uriaș: se întinde pe mai bine de 100 de hectare, fiind cel mai mare monument din Capitală. Din 2007, complexul ce datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea este înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ridicat în mare parte din gresie roșiatică – de unde și numele de Lāl Qila (Fortul Roșu în hindi) – construcția este atracția principală din Old Delhi. Împăratul mogul Shah Jahan este cel care a ordonat construirea fortăreței după ce a decis să mute capitala imperiului de la Agra la Delhi. Arhitectul fortului este Ustad Ahmad Lahori, cel care a proiectat și Taj Mahalul.

Deși Fortul Roșu trebuie neapărat vizitat dacă ajungeți în capitala Indiei, mie mi s-a părut mai puțin impresionant decât celelalte forturi pe care le-am vizitat în India. Unul dintre motivele pentru care Red Fort și-a pierdut o parte din farmec este că multe dintre clădirile originale din marmură (frumoasele palate și clădiri în care locuiau împărații moguli) au fost dărâmate de armata britanică după Rebeliunea Indiană din 1857. Mai precis, 80% din structuri au fost distruse, iar în locul lor au fost ridicate cazărmi militare pentru garnizoana britanică. Totuși, câteva palate au supraviețuit, iar aici veți vedea același stil al pereților din marmură incrustați cu pietricele colorate precum la Taj Mahal.

Fortul Roșu are o simbolistică puternică în mentalul colectiv indian, fiind asociat cu lupta pentru independența față de colonialismul britanic. În 1947, în momentul obținerii independenței, premierul Jawaharlal Nehru a ridicat steagul Indiei deasupra Porții Lahori, care este intrarea principală în fort. În fiecare an, momentul este repus în scenă de Ziua Independenței (15 august). Cu această ocazie, premierul în funcție participă la o ceremonie în cadrul cărei ridică tricolorul indian la Poarta Lahori, iar apoi transmite un mesaj de pe meterezele fortificației.

Prețul pentru vizitarea fortului: 550 de rupii (31 de lei).

Jama Masjid este al doilea monument important din Old Delhi. Moscheea a fost construită tot pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul împăratului mogul Shah Jahan, și a funcționat ca moschee imperială până la dispariția Imperiului Mogul în 1857, când o bună parte din India a intrat în posesia Coroanei britanice.

E important să știți că toți vizitatorii trebuie să se descalțe înainte de a intra în complex, inclusiv în curte. Ca în toate moscheile din lume, și în cele din India se aplică regula ca vizitatorii și credincioșii să se descalțe la intrare. Însă moscheile din India au – în afară de lăcașul de cult propriu-zis – curți enorme din piatră delimitate de ziduri, iar obligația de a te descălța este impusă chiar de la intrarea pe poarta principală (darwaza), incluzând așadar și curtea. Deoarece nu este acoperită, curtea poate fi uneori udă, murdară de praf sau găinaț de porumbei, așa că cel mai bine este să purtați șosete sau, dacă aveți, botoșei din plastic peste șosete (în moscheea din Agra, de exemplu, nu am putut intra deoarece ploua, curtea era udă, și ar fi trebuit să ne descălțăm ca să o vizităm). Preț: intrare gratuită.

Old Delhi (orașul vechi Delhi) este un obiectiv turistic în sine, iar mulți turiști merg să se plimbe pe străduțele aglomerate și să încerce street food-ul din zonă. Însă eu și prietena mea l-am cam evitat. Zona e înțesată de oameni și de vehicule de tot soiul, de la mașini și tuk-tuk-uri, la biciclete și scutere, este extrem de gălăgioasă, și abia am reușit să ne facem loc (pentru că nu există trotuar sau dacă există e ocupat de vânzători ambulanți) până la cea mai apropiată gură de metrou. Clădirile sunt decrepite și murdare, așa că în niciun caz nu mi-aș fi cumpărat ceva de mâncare de-acolo. În plus, pe jos era așa de mult noroi și mizerie încât la întoarcere ne-am descălțat înainte să intrăm în camera de hotel. Și nu vreți să știți ce a ieșit de pe tălpile adidașilor mei când i-am spălat la baie. Așa că pot spune, cu mâna pe inimă, că Old Delhi nu e o experiență pe care să vreau să o repet.

În cea de-a treia zi petrecută în Delhi a ieșit, într-un final, soarele, iar atmosfera s-a mai limpezit. Am început ziua printr-o vizită la India Gate, pe care chiar am reușit să o fotografiez proiectată pe un cer cât de cât albastru. Construit sub forma unui arc de triumf, monumentul este dedicat soldaților indieni care au murit în timpul Primului Război Mondial, când India făcea parte din Imperiul Britanic. Intrarea în complex este gratuită. Aveți grijă la escrocheriile cu „India Gate este închisă” – am povestit pe larg aici.

În cea de-a treia zi ne-am plimbat mult pe jos prin New Delhi, mai ales prin zonele turistice, cu bulevarde largi, unde sunt și obiectivele turistice. Străzile erau mult mai curate decât în Old Delhi și aveau chiar și trotuare. La un moment dat am ajuns pe o stradă unde păreau să stea numai bogătași: din spatele zidurilor înalte se ridicau blocuri boutique și vile elegante, cu palmieri și arbori ce străjuiau intrarea. Securitatea în zonă era foarte ridicată.

Era una dintre așa-numitele „gated communities” din New Delhi, un fel de cartiere protejate, păzite de forțe de ordine, unde străzile sunt închise cu porți mari de fier astfel încât în zonă să nu poată să intre răufăcători. Unele ziduri au sârmă ghimpată și chiar cioburi înfipte în partea de sus – doar un alt simptom al unei societăți extrem de divizate între super-bogați și foarte-săraci.

Nu am văzut decât în trecere zonele cu adevărat sărace din New Delhi. Dar chiar și privite din goana metroului, de la distanță, tot am simțit un gol în stomac. Este pur și simplu crunt. Nu am alt cuvânt care să descrie mai bine traiul oamenilor care locuiesc în corturi din cârpe pe malul râului Yamuna, printre grămezi de gunoaie.

Tot în cea de-a treia zi am vizitat și Purana Qila, al cărei nume înseamnă „Vechiul Fort”. Este una dintre cele mai vechi fortificații din Delhi. Fortul a fost construit de Humayun, al doilea împărat mogul al Indiei, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Complexul arhitectural include porți monumentale, o moschee, o fântână în trepte (baoli), ruinele unor băi (hammam) și un pavilion octogonal.

Mi-a făcut mare plăcere să mă plimb printre monumentele vechi de aproape jumătate de mileniu deoarece erau foarte puțini turiști pe-acolo. Probabil că locul este mai puțin popular decât alte monumente din New Delhi (într-adevăr, nu este inclus în UNESCO), așa că ne-am putut bucura de el în liniște. Și acum, când îmi amintesc de Purana Qila, mă cuprinde un sentiment de pace, pe care nu poți să îl experimentezi în India în prea multe locuri. Preț: 200 de rupii (11 lei).

În apropiere de Purana Qila se află Mormântul lui Humayun, monumentul care este pe locul 2 în topul meu personal cu atracțiile din Delhi. Mausoleul spectaculos a fost construit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și a fost primul mormânt-grădină de pe subcontinentul indian (mormântul primului împărat mogul, Babur, se află în Afganistanul de astăzi, la Kabul).

Mormântul este construit în același stil arhitectural mogul ce îmbină cu precizie elemente din gresie roșie și marmură albă pentru a crea forme perfect simetrice.

Complexul funerar este foarte mare, și include grădini, alei, bazine cu apă, fântâni arteziene și porți monumentale. În afară de mormântul împăratului, în aceeași incintă se află și alte morminte mai mici, ale curtenilor ce au trăit la curtea imperială.

Cum vă spuneam, mi-a plăcut foarte mult Mormântul lui Humayun. Îmi amintesc și acum că mă aflam în fața porții de intrare într-unul dintre mormintele minore ale complexului, și am rămas pironită câteva minute uitându-mă la portalul din piatră care se ridica deasupra mea. Nu știu exact, dar ceva din felul în care cădea lumina difuză și alburie peste poarta pe care se revărsau ramurile copacilor mi-a dat un sentiment straniu, dar foarte pregnant, că mă aflam cândva în timpul împăraților moguli, acum jumătate de mileniu.

Preț: 550 de rupii (31 de lei)

Într-adevăr, multe dintre monumentele din India sunt bine conservate și îți pot da ușor senzația de călătorie în timp. Aproape peste tot pe unde am ajuns în India am rămas uimită de cât de îngrijite erau atracțiile turistice comparativ cu împrejurimile și restul orașului. Simțeam că intru într-o altă lume de fiecare dacă când vizitam un obiectiv turistic, fie el mausoleu, fort sau palat. De exemplu, chiar lângă Mormântul lui Humayun din New Delhi, care este monument înscris pe Lista UNESCO, se întindea – cât vedeai cu ochii – un câmp cu gunoaie, moloz, mizerie și alte resturi. Era ca o groapă de gunoi de la noi, doar că era fix în mijlocul orașului.

Ne-am încheiat cea de-a treia zi în Delhi cu o plimbare prin Grădinile Lodhi, un parc ce se întinde pe 36 de hectare, foarte liniștit, unde localnicii vin ca să scape de freamătul orașului. Am văzut mai ales grupuri de tineri care străbăteau aleile, cântau la chitară sau făceau yoga pe covorașe așezate pe iarbă. Scenele păreau rupte din alt film, și nu îmi venea să cred că mă aflu în același oraș ticsit de oameni, zbuciumat și gălăgios, cu un trafic infernal.

Bonus: Grădinile Lodhi nu sunt un simplu parc. Dincolo de arbori, pajiști și lacuri, aici sunt mai multe mausolee și moschei, cele mai multe construite la sfârșitul secolului al XV-lea.

Așadar, mormintele de aici predatează epoca mogulilor (care au pus stăpânire pe India în 1526), fiind construite de dinastia Lodhi, ultima mare familie care a condus Sultanatul de la Delhi, înainte ca acesta să fie cucerit de Babur, primul împărat mogul. Intrarea în grădini este gratuită.

În ultima zi petrecută în New Delhi am vizitat monumentul care mie una mi-a plăcut cel mai mult dintre toate atracțiile turistice din Capitală: Qutb Minar (numit și Qutub Minar). Complexul poartă numele Minaretului lui Qutb, însă aici se află mai multe monumente. Este cel mai vechi sit arhitectural dintre obiectivele turistice imporante din Capitala Indiei și totodată primul monument islamic major din subcontinentul indian.

Sunt sigură că unul dintre motivele pentru care Qutb Minar mi-a creat o impresie atât de puternică a fost faptul că l-am vizitat pe o vreme superbă, cu soare și un cer albastru și curat cum nu mai prinsesem până atunci în Delhi.

Construcția Minaretului lui Qutb a început în 1199, din ordinul lui Qutb-ud-din Aibak, cel care avea să devină primul sultan al Sultanatului de la Delhi. În timpul său s-a ridicat însă doar primul nivel al minaretului înalt de peste 72 de metri, restul fiind construit de ginerele său, Iltutmish. Cupola din vârf a fost adăugată abia în 1368.

Deși are mai bine de 800 de ani, minaretul din gresie roșiatic-maronie pare foarte zdravăn și solid. Are 5 niveluri, iar fiecare dintre ele se termină cu un brâu exuberant decorat, ce iese în exterior și susține balconul de deasupra. De la distanță, construcția pare foarte zveltă și subțire, însă când m-am apropiat am rămas surprinsă de cât de groasă este la bază, de fapt. De jur împrejur, minaretul este decorat cu inscripții caligrafice în persană și arabă.

Celelalte monumente din complextul Qutb Minar sunt și ele tulburător de frumoase. Mormântul lui Iltutmish, moscheea Quwwat-ul-Islam și poarta Alai Darwaza sunt toate construite din piatră roșie sculptată cu migală și acoperită de caligrafie islamică și forme geometrice și florale.

Minuțiozitatea cu care au lucrat meșterii de acum 700-800 de ani ca să creeze aceste perdele de piatră este uluitoare.

Din Quwwat-ul-Islam, care este una dintre primele moschei construite în India după cucerirea islamică, s-au păstrat o arcadă, galeriile cu coloane ce împrejmuiau lăcașul de cult și curtea pavată cu piatră.

Moscheea, al cărei nume înseamnă „puterea islamului”, a fost ridicată din ordinului aceluiaș Qutb-ud-din Aibak, fondatorul Sultanatului de la Delhi.

Construcția a început în 1193, după ce armata sa i-a înfrânt pe rajpuții locali. Interesant este că moscheea a fost construită folosind piatră de la 27 de temple hinduse și jaine care au fost dărâmate pentru a face rost de material de construcție.

Din acest motiv în unele locuri pot fi văzute elemente ori decorațiuni hinduse ori jaine incorporate în moschee, ca de exemplu acest sfânt ce meditează în poziția lotusului (fragmentul de piatră se află într-o coloană):

În curtea moscheii se află și Stâlpul de Fier, considerat de mulți o curiozitate metalurgică deoarece nu a ruginit deloc, în ciuda „vârstei înaintate”. Stâlpul nu are legătură cu restul complexului islamic, fiind mult mai vechi. Mai exact, cu 800 de ani mai vechi. Înalt de peste 7 metri și cântărind 6,5 tone, stâlpul a fost ridicat în timpul lui Chandragupta II (375-415), unul dintre cei mai importanți conducători al Imperiului Gupta, ce a ajuns să cuprindă cea mai mare parte a subcontinentului indian în antichitate.

Inițial, se pare că Stâlpul de Fier nu se afla aici, ci în fața unui templu închinat lui Vishnu din Udayagiri, localitate aflată la 650 de kilometri de Delhi. Nu se știe cu siguranță în ce context a ajuns stâlpul în Delhi, dar este posibil să fie fost adus ca pradă de război de către cuceritorii islamici.

Prețul pentru Qutb Minar: 550 de rupii (31 de lei)

Alte obiective turistice din New Delhi care merită să fie vizitate sunt Lotus Temple (trebuie să știți însă că sunt cozi lungi la intrare deoarece templul este foarte popular; noi nu am stat și l-am văzut doar de afară, mai ales deoarece, în poze, interiorul nu părea foarte spectaculos) și templele hinduse Shri Laxmi Narayan și Akshardham (la ambele fotografiatul este interzis și trebuie să vă lăsați telefoanele mobile la intrare).

Dacă sunteți în căutarea unei cazări bune în New Delhi, citiți acest articol, în care am trecut în revistă toate hotelurile și pensiunile la care am stat în India. Despre transport în India, inclusiv în New Delhi, am scris aici.

Dacă vreți să mergeți în India, v-ar putea fi de ajutor și:

Agra dincolo de Taj Mahal. 4 locuri pe care nu trebuie să le ratezi dacă ajungi în capitala mogulilor
Din tren în avion. Cum am străbătut India și cât au costat zborurile cu avionul și călătoriile cu trenul
4 escrocherii pe care le-am trăit pe propria piele în India. Plus un posibil scam la care să fiți atenți
Superlativele. TOP 7 locuri care mi-au plăcut cel mai mult în India
Cât de sigură este o călătorie în India pentru o femeie?
Cum să supraviețuiești în traficul din India. Aventurile mele în 10 orașe
Cea mai frumoasă cazare la care am stat în India. Haveli-ul de basm din inima „Orașului Roz”
Cele mai frumoase 4 peșteri sculptate pe care le-am vizitat în India
10 hoteluri în care am stat în India. Cât au costat și unde mi-a plăcut cel mai mult – sfaturi de călătorie

• atracții turistice delhi
• atracții turistice new delhi
• india
• obiective turistice delhi
• obiective turistice new delhi