Din tren în avion. Cum am străbătut India și cât au costat zborurile cu avionul și călătoriile cu trenul
Demult, când visam la India în adolescență, îmi imaginam cum o să străbat subcontinentul cu trenul, uitându-mă pe geam la temple, oameni, peisaje, orașe, sate și gări. Realitatea, însă, este uneori foarte diferită de narațiunea exotică pe care o croșetăm în mințile noastre. Îmi place să merg cu trenul, însă în cazul Indiei, când eu și prietena mea am început să organizăm excursia, ne-am dat seama rapid că dacă folosim des trenul vom pierde foarte mult timp pe drum, timp pe care l-am fi putut folosi mult mai bine vizitând diverse atracții.
Chiar dacă am stat o lună în India, pentru mine una timpul a fost scurt. Mai sunt o grămădă de locuri pe care vreau să le văd în viitor, iar dacă am fi mers cu trenul ar fi trebuit să renunțăm la multe dintre obiectivele turistice unde voiam să ajungem. Ca idee, trenul din Jodhpur până în Mumbai face 15-17 ore, asta dacă nu sunt întârzieri. Însă „șansele” să fie întârzieri sunt mari.
Cu avionul, în schimb, am făcut doar 1 oră și 40 de minute. Într-adevăr, trenul este mai ieftin, însă nici biletele de avion cu operatorul low-cost IndiGo nu sunt, de regulă, scumpe. Cu o singură excepție, am numai cuvinte de laudă pentru IndiGo.
Dar să încep povestea cu începutul. Deși am avut 8 zboruri interne cu IndiGo (dintre care două cu escală, deci practic au fost 10 segmente de zbor), am mers și cu trenul pe două rute: de la New Delhi la Agra și de la Agra la Jaipur. Am ales să mergem cu trenul deoarece nu am găsit zboruri directe spre și dinspre Agra, iar distanțele erau mici: 195 de kilometri de la New Delhi la Agra și 241 kilometri între Agra și Jaipur. Din fericire, trenurile noastre nu au avut o întârziere mare (cred că maximum 30 de minute a avut trenul de la Agra la Jaipur).
Biletele de tren le-am cumpărat înainte de plecarea din România, de pe site-ul 12Go Asia. Cumpărate de pe acest site, biletele sunt ceva mai scumpe decât dacă le-ați cumpăra direct de pe site-ul oficial al Indian Railways, dar din ce am citit pe la alți călători, site-ul companiei de căi ferate din India este extrem de complicat de folosit și nici nu acceptă toate tipurile de carduri străine, așa că nici nu am mai încercat să mă lupt cu platforma. Dacă aveți ceva timp la dispoziție și nervi de oțel, încercați totuși aici.
De pe 12Go Asia am cumpărat biletele foarte ușor. Prețul pentru New Delhi – Agra a fost de 896 de rupii de persoană (48 de lei), iar pentru celălalt tren 846 de rupii (45 de lei). M-am amuzat teribil când am primit ditamai biletele pe e-mail. Un singur bilet avea 2 pagini A4 și era plin de text, inclusiv instrucțiuni (eram avertizată că trebuie să citesc Protocolul de Sănătate din Statul-destinație :-)). Dacă veți ajunge în India veți vedea că indienii au un adevărat cult pentru birocrație, de la caietele uriașe ca niște condici în care trebuie să vă scrieți numele și să semnați când vă cazați într-un hotel la șirul nesfârșit de întrebări la care trebuie să răspundeți atunci când cereți viză (inclusiv în ce localități s-au născut părinții voștri).
De la New Delhi la Agra am luat expresul Shatabdi de la ora 6:00 dimineața, despre care citisem că e cea mai bună opțiune pentru turiști. Ar fi trebuit să ajungă în Agra la 7:50, dar a avut o mică întârziere, cum vă spuneam. Dacă în privința duratei nu am de ce să mă plâng, nu pot să spun același lucru despre curățenie. Vagonul în care am stat mi s-a părut foarte murdar. Nu erau gunoaie în tren, dar întregul vagon părea că nu a mai fost spălat din vremuri imemoriale. Cred că din unele locuri de pe podea aș fi putut să rașchetez jegul dacă aș fi avut o daltă.
Trecând și peste asta, și peste petele dubioase de pe scaune, au fost și aspecte plăcute la această călătorie, ca de exemplu faptul că am primit apă plată, un pliculeț de ceai și o mică gustare (biscuiți).
Apa ce ne-a fost adusă pentru ceai era fierbinte, iar cea îmbuteliată fusese tratată cu ultra violete și filtrată prin osmoză inversă, deci chiar am avut încredere să beau și ceaiul și apa (despre problema cu apa din India v-am mai povestit; nu beți decât apă îmbuteliată, tratată sau filtrată – apa de la robinet nu este bună și vă poate îmbolnăvi).
De la Agra la Jaipur am luat un tren All Intercity care a plecat tot dis-de-dimineață, la 6:00. Ar fi trebuit să ajungă la 10:15 dar a avut vreo jumătate de oră întârziere. Condițiile din tren au fost cam la fel, doar că acum nu am mai primit apă și ceai.
Și cam aici s-a terminat „aventura” mea cu trenul în India. Restul drumurilor le-am făcut cu avionul. Au fost 8 zboruri, dintre care 2 cu escală, ce au costat în total aproape 500 de euro. Le-am cumpărat pe toate direct de pe site-ul companiei indiene low-cost IndiGo. 6 zboruri au fost cu avioane Airbus A320, iar 4 cu ATR-uri.
Cel mai ieftin bilet a fost de la Jaipur la Jodhpur (28 de euro), iar cel mai scump cel de la Madurai la Chennai (101 euro). Nu-mi dau seama de ce acest zbor a fost atât de scump, mai ales că nu era cu escală și nici distanța nu era mare; poate că era o rută mai puțin frecventată. La finalul articolului am enumerat toate zborurile, inclusiv durata și prețul, în caz că ajută pe cineva.
Când am plecat în India, știind că avem 10 zboruri interne, eram convinsă că unele vor avea întârzieri, că vor fi anulate sau că îmi voi pierde bagajele, așa că mă așteptam ca planurile noastre să fie – parțial – date peste cap și să nu putem vedea toate atracțiile de pe lista noastră.
Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că unul dintre principalele motive pentru care excursia în India a ieșit atât de bine și am văzut tot ce voiam a fost faptul că IndiGo și-a respectat – cu o singură excepție – orele de zbor. Că a fost noroc sau nu, n-aș putea să știu. Cert este că ulterior am citit că IndiGo este considerată una dintre cele mai bune companii aeriene low-cost din lume (în 2024 a ocupat locul 6 în topul realizat de World Airlines Awards, cele mai pretigioase premii din domeniu).
Mă așteptam la probleme și deoarece în ianuarie (noi am plecat chiar la sfârșitul lunii), am citit multe știri care vorbeau despre zeci de zboruri anulate de pe Aeroportul Indira Ghandi din Delhi din cauza ceții foarte dense. Într-o singură zi au fost anulate peste 50 de zboruri, iar altele au avut întârzieri uriașe, chiar și de 10 ore, generând un adevărat haos (un pasager nervos chiar l-a atacat pe copilot). Dacă vreți să mergeți în India iarna, ca noi, țineți minte că fenomenul – care perturbă nu doar zborurile, ci și mersul trenurilor – are loc aproape în fiecare an. Delhi este extrem de cețos în ianuarie.
Cum vă spuneam și mai sus, a existat o excepție în „parcursul” de nota 10 al companiei IndiGo. Penultimul zbor intern a fost de la Chennai la Varanasi. Avionul era programat să decoleze la 13:25, dar când am ajuns la aeroport am văzut că singurul zbor spre Varanasi era la ora 12:00. Am întrebat și am aflat că acela era zborul nostru. Am lăsat repede bagajele, am făcut check-in-ul și, din fericire, am ajuns la poarta de îmbarcare la 11:10. Salvatorul nostru a fost Mahomed, șoferul care ne-a dus de la hotel până la aeroport, deoarece ne-a zis să plecăm cu vreo 4 ore înainte de ora de decolare deoarece distanța era mare și, fiind luni dimineața, urma să fie foarte aglomerat.
Nu am înțeles de ce nu am fost anunțate de schimbarea orei (la un zbor anterior, când ora s-a modificat cu vreo 5 minute, am primit mail din partea companiei). Poate a fost o eroare pe site în momentul în care am cumpărat biletele și de fapt ora nici nu a fost schimbată. Nu-mi dau seama și nici nu am avut timp să întreb și să mă lămuresc în aeroportul din Chennai pentru că eram disperată să nu pierd avionul.
Dacă veți zbura cu IndiGo e bine să știți că în prețul biletului aveți inclus un bagaj de cală de maximum 15 kg și unul de cabină de maximum 7 kg.
Nu aveți voie cu substanțe otrăvitoare în bagajul de cală. Evident, veți zice. Doar că mie nu mi-a dat prin cap că în această categorie intră și rezervele de tip plug-in anti-țânțari. Eu o țineam în bagajul de cală, iar unul dintre scannerele pentru bagajele de cală instalate de companie înainte de check-in a detectat-o. A trebuit să o scot din bagaj și să renunț la ea. Ciudat a fost că deja mai scanasem bagajul de cală și în alte aeroporturi și nu a comentat nimeni nimic de rezervă. Probabil că nu fusese detectată.
O altă regulă e că power bank-urile sunt permise doar în bagajul de cabină, nu și în cel de cală.
Securitatea în aeroporturi este la cote mult mai ridicate decât în Europa. Nu poți să intri în aeroport decât după ce treci printr-un scanner amplasat în exteriorul clădirii sau la intrare și după ce arăți rezervarea zborului sau biletul de avion. Odată ce ai intrat, urmează multe alte scannere, controale, inclusiv corporale (femeile sunt percheziționate de femei) și verificări de pașapoarte și documente (pe multe aeroporturi mi-au fost cerute de mai multe ori). Îmi amintesc că într-un aeroport, nu mai țin minte unde, am fost controlată de 2 ori: prima oară când am trecut prin scannerul de la securitate, iar a doua oară fix înainte să mă urc în autobuzul care ne ducea la avion, în afara clădirii, unde fusese montată încă o cabină de control.
Dacă fumați, nici să nu vă gândiți că puteți să treceți de controlul de securitate cu vreo brichetă în geantă. În toate aeroporturile sunt niște mașinării ciudate montate în locurile de fumat, unde trebuie să apeși pe un buton ca să îți aprinzi țigara. În schimb, în unele aeroporturi ai voie să treci de securitate cu sticle pline cu apă.
Cum v-am mai povestit și în alte articole despre India, securitatea este la cote ridicate și în orașe: trebuie să treci prin scanner la intrarea în restaurantele și hotelurile mai fancy, ba chiar și la cinematograf și în unele cafenele. În trecut, India a avut parte de mai multe atacuri armate sau cu bombă, iar relațiile cu Pakistanul rămân tensionate din cauza problemelor de la granița de nord.
Așa că indienii iau în serios securitatea. Uneori prea în serios. De pildă, eram undeva pe deasupra Rajasthanului, când din difuzoare s-a auzit vocea unei stewardese care ne-a spus că trecem peste o bază militară și că nu avem voie să facem fotografii. Trezită din picoteală, m-am uitat și eu pe geam și am zărit niște vehicule militare și câteva clădiri într-o zonă semideșertică. Distanța era atât de mare încât niciun telefon n-ar fi prins decât niște forme nedefinite. Iar spionii adevărați îmi imaginez că au metode mai sofisticate decât să se urce într-un avion de linie și să facă poze prin geam.
La final, cum v-am promis, iată și lista zborurilor mele:
Jaipur → Jodhpur, aeronavă ATR, 1 h 5 min, 28 de euro
Jodhpur → Mumbai, aeronavă Airbus A320, 1 h 40 min, 61 de euro
Mumbai → Aurangabad, Airbus A320, 1 h, 46 de euro
Aurangabad → Goa, zbor cu escală de 2 h 30 min în Hyderabad, 38 de euro
Aurangabad → Hyderabad, aeronavă ATR, 1 h 30 min
Hyderabad → Goa, avion Airbus A320, 1 h 15 min
Goa → Madurai, zbor cu escală de 2 h 10 min în Bengaluru, 75 de euro
Goa → Bengaluru, Airbus A320, 1 h 10 min
Bengaluru → Madurai, ATR, 1 h 30 min
Madurai → Chennai, ATR, 1 h 20 min, 101 euro
Chennai → Varanasi, Airbus A320, 2 h 15 min, 75 de euro
Varanasi → Delhi, Airbus A320, 1 h 30 min, 70 de euro
Dacă vreți să mergeți în India, v-ar putea fi de ajutor și:
4 escrocherii pe care le-am trăit pe propria piele în India. Plus un posibil scam la care să fiți atenți
Superlativele. TOP 7 locuri care mi-au plăcut cel mai mult în India
Cât de sigură este o călătorie în India pentru o femeie?
Cum să supraviețuiești în traficul din India. Aventurile mele în 10 orașe
Cea mai frumoasă cazare la care am stat în India. Haveli-ul de basm din inima „Orașului Roz”
Cele mai frumoase 4 peșteri sculptate pe care le-am vizitat în India
10 hoteluri în care am stat în India. Cât au costat și unde mi-a plăcut cel mai mult – sfaturi de călătorie
