TOP 5 cele mai frumoase temple pe care le-am văzut în Bangkok
Când mă gândesc la templele din Bangkok, în minte îmi răsar imagini cu zeci de stupe aurite, cu statui poleite ale lui Buddha, cu fleșe ascuțite în vârful acoperișurilor suprapuse, cu fațade învelite în ceramică pictată și cu gardieni-demoni uriași ce păzesc porțile de intrare.
Totul e aur, culori tari, basm.
În Bangkok sunt sute de temple, iar în cele 5 zile petrecute în capitala Thailandei am apucat să văd vreo 7.
1. Cel mai cunoscut este Wat Phra Kaew (Templul lui Buddha de Smarald), care se află chiar în incinta Palatului Regal din Bangkok.
Construcția sa a început în 1783, din ordinul lui Rama I, regele Siamului (Thailanda de azi).
În prezent, multe ceremonii regale sau religioase au loc în fiecare an în acest templu, unele dintre ele prezidate chiar de regele Thailandei.
E important să știți că pentru a vi se permite accesul trebuie să fiți îmbrăcați decent. Dar ce înseamnă decent pentru noi nu e decent și într-un templu din Thailanda. Înainte să îl vizitez chiar citisem pe internet că femeile trebuie să aibă picioarele acoperite, așa că purtam o fustă lungă. Nu am știut însă că maioul fără mâneci pe care îl aveam pe mine nu era acceptat. A trebuit să îmi cumpăr unul chiar de la intrare (bineînțeles, sunt magazine acolo tocmai pentru a le vinde turiștilor neinformați hainele potrivite). Dar dacă vreți să evitați o cheltuială de prisos, evitați maiourile, fustele scurte și pantalonii scurți.
Wat Phra Kaew e socotit cel mai sacru templu din Thailanda deoarece în interior se află o statuie a lui Buddha considerată protectoarea țării.
Turiștii nu au voie să fotografieze statuia care este, de altfel, foarte mică prin comparație cu alte statui ale lui Buddha din interiorul templelor thailandeze, ce ajung la 7-8 metri înălțime. Buddha de Smarald are doar 66 de centimetri înălțime și îl reprezintă pe Buddha meditând în poziția lotusului.
Numele de Buddha de Smarald vine de la culoarea verde închis a statuii. Nu este din smarald, ci din jasp sau jad (nu a fost analizată pentru a-i determina exact compoziția sau originea).
Legenda despre care am citit pe Wikipedia spune că statuia a fost creată în anul 43 î.e.n. de un sfânt pe nume Nagasena, în orașul Pataliputra (Patna de azi, în India). Se spune că sfântul a primit ajutor de la înșiși zeii Vishnu și Indra, la 500 de ani de când Buddha atinsese Nirvana.
Nu se știe cu siguranță de când datează statuia, iar creatorul său este necunoscut. Ce se știe sigur din sursele istorice este că Buddha de Smarald era în nordul Thailandei în anul 1434 (unii istorici sunt de părere că statuia aparține unui stil artistic apărut în secolul al XV-lea în nordul Thailandei).
Ulterior, statuia a ajuns în Vientiane, Laos, unde a stat mai bine de 200 de ani. Abia în 1779 generalul Chao Phraya a invadat Laos, a capturat Vientiane și a adus înapoi în țară statuia.
Dar când îmi amintesc Wat Phra Kaew statuia lui Buddha de Smarald este cam ultimul lucru la care mă gândesc. Cei care mi s-au lipit de retină sunt gardienii yaksha (spirite ale naturii legate de apă, arbori, pădure, fertilitate, și care apar în temple pe post de gardieni) ce păzesc porțile de intrare în incinta templului.
Au în jur de 5 metri înălțime, au ochi mari, rotunzi și proeminenți, colți amenințători și țin în mâini buzdugane.
Statuile îmbrăcate în armuri de luptă sunt atât de colorate și de bogat ornamentate încât pare că cineva a răsturnat zeci de cutii de vopseluri peste ele, iar apoi s-a jucat amestecându-le.
Dincolo de gardieni, templul e plin și de alte reprezentări ale unor ființe mitologice, pe jumătate om, pe jumătate animal, despre care se crede că locuiesc în pădurea mitică Himavanta, aflată la poalele munților Himalaya.
Statuile lor din templul lui Buddha de Smarald, făcute din bronz poleit cu foiță de aur, sunt minunat de grațioase. Cu trupuri zvelte și subțiri, chiar par niște ființe celeste coborâte printre muritori.
2. Un alt templu din Bangkok ce mi-a plăcut la fel de mult precum cel din Palatul Regal a fost Wat Saket (sau Muntele de Aur).
De fapt, numele templului înseamnă „spălarea părului”. Conform legendei, la întoarcerea din război, regele s-a oprit aici pentru a face baie și a-și spăla părul înainte de a intra în oraș.
Templul datează din perioada regatului Ayutthaya (1351–1767), însă ce se vede acum este de dată mult mai recentă. Când Bangkok a devenit capitală (1782), regele Rama I a renovat templul.
Nepotul lui Rama I, regele Rama al III-lea, a decis să construiască un chedi uriaș în interiorul templului. Însă stupa s-a prăbușit în timpul construcției deoarece solul era moale. Movila de pământ și cărămizi rezultată a fost abandonată în următoarele decenii și a luat forma unei coline peste care a crescut vegetație.
Ulterior, regele Rama al IV-lea a început să construiască un chedi mai mic pe vârful dealului, care a fost terminat de fiul său, Rama al V-lea, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Drumul în spirală ce duce spre stupa aurită din vârf este amenajat splendid: scările îl poartă pe călător printr-o junglă urbană, caldă și umedă, cu liane ce atârnă pe deasupra treptelor, statuete de sfinți și de animale așezate printre pietre și clopote uriașe.
Înconjurând movila ajungi să vezi capitala Thailandei de la înălțime, din mai multe unghiuri.
3. Wat Pho sau Templul lui Buddha Culcat se află chiar la sud de Marele Palat. Aici se află o statuie uriașă învelită în foiță de aur care îl reprezintă pe Buddha pe patul de moarte. Înaltă de 15 metri și cu o lungime de 46, este una dintre cele mai mari statui ale lui Buddha din Thailanda.
Templul este cunoscut și pentru colecția uimitoare de statui ale lui Buddha: adăpostește peste 1.000. 400 dintre ele se află într-o galerie ce înconjoară o curte interioară: urcate pe piedestaluri aurite, statuile sunt din epoci diferite din istoria Thailandei, însă au fost acoperite cu stuc și foiță de aur în vremea lui Rama I pentru a le face să arate similar (sursa).
Precum multe alte temple din Bangkok, și acesta a fost reconstruit de regele Rama I pe baza unuia mai vechi.
4. Un templul mai puțin cunoscut, dar care mi-a rămas în memorie este Wat Suthat Thepwararam.
Și aici sunt o mulțime de statui aurite ale lui Buddha, iar interiorul templului (care este pictat pe toată suprafața pereților) este dominat de o statuie uriașă a lui Buddha în poziția Bhumisparsha mudra.
Mâna dreaptă stă pe genunchi cu palma este întoarsă spre interior, iar degetele sunt îndreptate în jos. Cât despre mâna stângă, această stă deschisă în poala sa, întoarsă în sus. Se spune că Bhumisparsha mudra reprezintă momentul în care Buddha a atins iluminarea.
Construcția templului a început în 1807, în timpul lui Rama I, și a fost terminată 40 de ani mai târziu, în timpul lui Rama al III-lea.
5. Wat Arun sau Templul Zorilor este, alături de Wat Phra Kaew și Wat Pho, unul dintre cele mai cunoscute temple din Bangkok. Numele îi vine de la zeul hindus Aruna, personificat drept razele soarelui care răsare.
Când l-am vizitat nu am putut să îl văd foarte bine deoarece unele dintre turnuri erau în renovare și aveau schele pe ele. Ca să îl vizitați trebuie să treceți cu feribotul pe partea dreaptă a râului Chao Phraya ce traversează capitala (trebuie să ajungeți pe chei la Maharaj).
Templul are 5 turnuri (prang): unul mare, central, și alte 4 mai mici, în colțuri. Toate sunt acoperite de incrustații splendide de porțelan colorat.
Turnul central simbolizează Muntele Meru (este considerat centrul universului în cosmologia hindusă și budistă).
