Pădurea Maimuțelor din Ubud. La plimbare printre statui monstruoase și macaci lacomi
Pădurea Maimuțelor este unul dintre cele mai faimoase obiective turistice din Ubud, centrul cultural al insulei Bali din Indonezia.
De fapt, ea se află în satul Padangtegal (din Ubud se poate ajunge pe jos), și se află în proprietatea comunității sătești. Pădurea este administrată de un consiliu alcătuit din localnici, scopul acestuia fiind atât de a păstra sacralitatea locului, cât și de a-l promova ca o destinație de turism în întreaga lume.
Când am vizitat pădurea, în 2018, cel mai mult m-au fascinat enigmaticele statui care împânzesc parcul. Pe multe dintre ele a crescut mușchi de un verde crud, care sporește și mai mult senzația că te afli într-un loc plin de mister.
Nu am înțeles semnificația tuturor statuilor. Unele sunt foarte bizare: femei cu sânii dezgoliți, creaturi care rânjesc amenințător sau personaje cu ochii proeminenți, ieșind din orbite.
Altele reprezintă animale: de la iepuri, maimuțe, șopârle la elefanți, vite sau broaște țestoase.
Pe site-ul oficial al Pădurii Maimuțelor am citit că sculpturile din parc sunt simboluri ale energiilor care susțin puterea sacră a templelor.
În parcul ce se întinde pe aproximativ 12 hectare există 3 temple, toate construite pe la mijlocul secolului al XIV-lea.
Cel mai cunoscut este Pura Dalem Agung Padangtegal (Marele Templu al Morții Padangtegal). Este templul principal din pădure și este închinat zeului Hyang Widhi sub forma lui Shiva, zeul hindus al morții și al distrugerii. Este un templu de tip pura dalem, adică asociat cu ritualuri ale morții, decorat cu sculpturi monstruoase.
Parcul are mai multe dealuri, poduri, precum și un râuleț care curge printr-o vale adâncă.
Dar vedetele pădurii sunt, bineînțeles, maimuțele, adică cei aproximativ 1.000 de macaci crabivori care trăiesc aici.
Îngrijitorii parcului le dau maimuțelor cartofi dulci de 3 ori pe zi, aceasta fiind sursa lor principală de hrană. Li se mai oferă și frunze de papaya, porumb, castraveți, nuci de cocos și alte fructe locale.
Am citit că, mai demult, în parc se găseau banane de vânzare pe care turiștii le cumpărau pentru a hrăni maimuțele. Însă deoarece au devenit prea grase și foarte agresive s-a renunțat la această practică. Acum, vizitatorii nu au voie să le dea maimuțelor mâncare adusă din afara complexului.
Macacii sunt activi ziua și se odihnesc noaptea. În pădure, pot fi văzuți în timp ce mănâncă, se îngrijesc sau se împerechează. Femelele au, în medie, 2,5 – 5,7 kilograme, iar masculii 3,5 – 8 kilograme. De regulă, femelele trăiesc până la 20 de ani, iar masculii până la 15 ani.
În afară de maimuțe, în parc pot fi admirate în jur de 115 specii diferite de arbori.
Pădurea este deschisă zilnic între orele 9 dimineața și 6 seara. Un bilet costă 80.000 de rupii indoneziene pentru adulți (26 de lei) și 60.000 pentru copii (19,5 lei).
Potrivit siteului oficial, în anul 1986 pădurea era vizitată doar de circa 800 de oameni pe lună. Acum, numărul vizitatorilor depășește 10.000 / lună.
