După 5 săptămâni în Thailanda și Cambodgia m-am întors în țară cu o mulțime de amintiri și de povești din această lume tropicală unde am găsit de toate: temple aurite, ruine vechi de sute de ani înghițite de junglă, plaje cu apă turcoaz și nisip ca făina, mâncare delicioasă și obiceiuri atât de diferite de ale noastre.

Bineînțeles, nu a fost totul roz: am avut parte și de neplăceri, am fost păcăliți (în ciuda vigilenței mele 🙂 ), într-una din camerele de hotel ne-am trezit la 3 noaptea deoarece curgea pur și simplu apă din tavan, iar eu am reușit să fac o toxiinfecție alimentară chiar când mă aflam în micul paradis de pe insula Ko Phi Phi Don din Marea Andaman.

Am să vă povestesc totul, însă azi vreau să vă spun ce anume mi-a plăcut cel mai mult în Thailanda. Am alcătuit un mic top ce conține 10 dintre locurile / experiențele mele preferate din această țară.

1. Pileh Bay

Pileh Bay este un mic golf aflat pe insula Ko Phi Phi Leh din Marea Andaman, pe coasta sud-vestică a Thailandei. Îmi doream foarte mult să ajung pe insula Phi Phi Leh însă nu pentru golful Pileh (de care nici nu auzisem înainte să îl văd), ci pentru un alt golfuleț, mult mai faimos: Maya Bay, unde s-a filmat „Plaja” (2000, cu Leonardo DiCaprio).

Maya Bay mi-a plăcut, însă cel care m-a cucerit cu adevărat a fost Pileh Bay. În momentul în care barca a intrat în golfuleț, apa albastru închis din larg a devenit verde-turcoaz, atât de limpede încât se vedeau bolovanii negri de sub apă. Mi s-a părut că plutim pe un șuvoi de smaralde lichide.

Imaginile pe care le-am filmat în Pileh Bay vă pot arăta mult mai bine despre ce vorbesc:

 

2. Khao San Road din Bangkok este o mică stradă din centrul capitalei, lungă de numai 400 de metri, plină de magazine, restaurante, terase, baruri, vânzători ambulanți, saloane de masaj și cam tot ce și-ar putea dori un turist aflat în căutare de mâncare și distracție ieftină.

Pentru mine, Khao San Road a fost primul contact cu Thailanda, dar și cu Asia îndepărată (până acum călătorisem numai în Orientul Mijlociu). Am ajuns pe Khao San chiar în prima seară petrecută în Thailanda – aveam hotelul la 5 minute de mers pe jos.

Și de cum am intrat pe străduță, parcă m-a lovit cineva cu o leucă în cap: mergeam printre vânzători de scorpioni, gândaci, lăcuste sau viermi prăjiți (o mâncare apreciată în Asia de Sud-Est pe care o încearcă și turiștii curajoși), pe stânga și pe dreapta se vindea vodcă în găletușe colorate precum cele de plajă, zeci de oameni erau masați în stradă la picioare, spate sau ceafă, muzica duduia din toate părțile, iar unii dansau printre mese sau în mijlocul drumului iluminat de sute de firme strălucitoare.

Khao San Road mi-a plăcut la nebunie, motiv pentru care am revenit aici de multe ori pe parcursul excursiei, de fiecare dată când am trecut prin Bangkok. De aici am cumpărat cadouri, aici am testat pentru prima dată masajul thailandez (mai întâi la picioare, iar apoi am revenit și pentru un masaj complet) și tot aici am mâncat prima mea porție de orez în Thailanda. Pe scurt, Khao San Road a fost o experiență senzațională și am să vă povestesc și altă dată despre el!

3. Siam Niramit a fost unul dintre cele mai tari show-uri pe care le-am văzut vreodată. Deși spectacolul este unul despre istoria și cultura regatului Thailandei, show-ul folosește tehnici super-moderne care m-au lăsat cu gura căscată și m-au făcut să mă simt ca un copil care vede pentru prima dată un acrobat la circ. Timp de 80 de minute, prin fața mea au trecut personaje „zburătoare”, elefanți (adevărați) și bărci care pluteau pe un mic râuleț. Iar momentul-cheie al spectacolului a fost o ploaie – cât se poate de reală – care a început să cadă de sus, peste scenă, răcorind întreaga sală.

Așadar, coregrafia e superbă, iar tehnica din spatele artiștilor e impecabilă. Nu se pot face fotografii sau filme înăuntru, dar cu o oră înainte de începerea show-ului afară, în curtea teatrului, au loc dansuri tradiționale, care pot fi înregistrate.

Cele mai frumoase ruine din Thailanda

4. Sukhothai, un bătrân oraș plin de ruine și de temple vechi de sute de ani, situat la vreo 430 de kilometri la nord de Bangkok, este și el pe lista mea de locuri favorite din Thailanda.

Fondat în secolul al XIII-lea, Sukhothai a fost timp de 140 de ani capitala Imperiului Thailandei, iar în prezent adăpostește aproape 200 de temple care au fost excavate și parțial reconstruite.

Am vizitat situl arheologic imediat după ce văzusem Ayutthaya, o altă veche capitală a Thailandei medievale, iar Sukhothai mi-a plăcut mult mai mult. În primul rând, aici erau mai puțini turiști decât în Ayutthaya: puteam să fotografiez templele în voie fără să stau la coadă sau să fac slalom printre selfie stick-uri. În plus, templele cu figurile serene din piatră ale lui Buddha sunt înconjurate de un parc minunat cu ochiuri de apă, nuferi, cocotieri zvelți ce se ridică la zeci de metri înălțime și păsări care cântau din cupolele verzi ale copacilor de mango.

Iar seara, mâncam pe o străduță liniștită unde toate terasele aveau beculețe colorate, lampioane și fel de fel de luminițe. După cum mi-a spus prietena mea cea mai bună, care a vizitat și ea Sukhothai, orășelul este feeric. Într-adevăr, Sukhothai e un basm: nu cu zmei și Feți-Frumoși, ci cu stupe și statui ale lui Buddha.

5. Piața plutitoare Damnoen Saduak.

Am vizitat-o într-o excursie de o zi din Bangkok (se află la aproximativ 95 de kilometri de capitală). Am ajuns aici din pură întâmplare (de fapt, eu voiam să fotografiez piața plutitoare Amphawa, însă când am ajuns acolo am descoperit că nu se ținea în ziua respectivă). Un șofer de tuk-tuk s-a oferit să ne ducă până la cea mai apropiată piață plutitoare: Damnoen Saduak.

Deși m-am convins că Damnoen Saduak este o capcană pentru turiști, piața mi-a plăcut foarte mult (am plătit foarte mult pentru o oră cu barca pe canalele pieței: 52 de euro, un preț foarte mare pentru Thailanda, însă altă variană pentru a o vizita nu exista și nu am vrut să plecăm fără să o vedem dacă tot ajunseserăm până aici).

Bătrânele cu pălării de paie vindeau mănunchiuri de banane din bărcuțe, pe lângă noi treceau tot felul de bărci-magazine cu fel de fel de produse de vânzare: de la orez, mâncare, fructe și legume la cutii de Coca-Cola, suveniruri și haine. Piața este foarte mare, iar barcagiul nostru ne-a plimbat pe toate canalele străjuite de cocotieri, palmieri, mango și bananieri. Iar la un moment dat erau atât de multe bărci unele lângă altele – un adevărat ambuteiaj – încât credeam că o să rămânem înțepeniți acolo.

6. Templele Thailandei sunt absolut minunate. Mi-ar fi extrem de greu să aleg unul singur care mi-a plăcut cel mai mult, așa că am strâns mai multe pe lista scurtă a templelor care m-au impresionat.

Wat Pho se află în Bangkok și adăpostește o statuie aurită uriașă a lui Buddha. Ce e interesant este că Buddha stă culcat pe o parte (simbolizează intrarea sa în Nirvana la finalul ciclului reincarnărilor) și are o lungime de 46 de metri.

Templul lui Buddha de Smarald și curtea Marelui Palat din Bangkok. Interiorul templului nu mi s-a părut foarte impresionant – probabil deoarece este o aglomerație îngrozitoare atât la intrare, cât și înăuntru. L-am vizitat practic înghesuiți între zeci de alți turiști, mergând cumva ca un șuvoi de oameni: am intrat, am văzut micuța statuie a lui Buddha de Smarald de foarte departe, iar apoi am ieșit după 1-2 minute odată cu șuvoiul, ca să intre alți vizitatori. Ce mi-a plăcut însă este arhitectura și decorul exterior ale templului: plin de turnulețe, înconjurat de statui ale unor ființe supranaturale aurite, cu pereții bătuți cu pietre colorate în roșu, albastru sau galben – este superb!

Un alt templu care mi-a plăcut foarte mult în Bangkok este Golden Mount – un templu construit pe o colină înaltă de 70-80 de metri care a fost mult timp cel mai înalt punct din capitala Thailandei (înainte să se construiască zeci de zgârie-nori). Ca să ajungem sus am urcat niște scări șerpuite printr-o mini-junglă cu liane, copaci tropicali, ape curgătoare, havuzuri și statui ale zeilor, totul fiind învăluit în aburi de umezeală. Sus, ne-a întâmpinat o stupă aurită plină de ofrande, căreia îi dădeau roată mai mulți credincioși și călugări îmbrăcați în portocaliu.

Templul de argint din Ciang Mai, unul dintre cele mai mari orașe din nordul Thailandei, este foarte diferit de templele pe care le-am văzut în capitală. Este micuț și ascuns pe niște străduțe din afara centrului. Și da, este cu adevărat superb: construit în întregime din argint, este decorat pe toate laturile cu gravuri în argint, de sus până jos. Și nu sunt doar imagini cu Buddha, ci și simboluri culturale ale unor alte țări: steme, Colosseumul din Roma sau turnul din Pisa, nume de capitale (m-am uitat după București, dar nu l-am găsit; în schimb, Sofia era gravată). Dar cea mai mare surpriză a fost că am descoperit mai mulți super-eroi gravați în pereții templului: Iron Man, Spider Man sau Captain America! Asta chiar m-a lăsat fără cuvinte. Din ce am observat cât am stat în Thailanda, thailandezilor le plac foarte mult super-eroii: i-am văzut pictați pe autobuze și autocare sau sub formă de păpuși așezate la marginea șoselelor, dar să îi găsesc gravați în pereții unui templu chiar nu mă așteptam. Cum ar fi să mergem la o biserică din România și să îl găsim pe Super Man pictat în pridvor? 🙂

Ultimele două temple care intră pe scurta mea listă a celor care mi-au plăcut cel mai mult sunt două din același Chiang Mai: Wat Phra Doi Suthep, un templu aflat sus pe munte, la care se ajunge după ce urci 300 de trepte întinse de-a lungul unei balustrade care este sculptată sub forma unui naga uriaș (șarpe mitologic) și Wat Phra That Doi Kham, unde se află o statuie gigantică a lui Buddha, înaltă de 17 metri.

TOP 10 locuri și experiențe din Thailanda

7. Masajul thailandez.

Cred că masajul thailandez este lucrul care îmi lipsește cel mai mult. Când am plecat spre Thailanda nu eram pe deplin hotărâtă să îl încerc – auzisem că poate fi destul de dur uneori, iar mie – deși îmi place foarte mult masajul – îmi era destul de teamă să nu îmi scrântesc vreo coastă sau vreo vertebră, mai ales deoarece spatele mă doare aproape tot timpul. Dar masajul thailandez a fost divin.

Prima dată am încercat un masaj de o jumătate de oră la picioare, pe Khao San Road, în Bangkok, iar apoi, în Sukhothai, am făcut un masaj thailandez de vreo oră, timp în care doamna care s-a ocupat de mine nu a lăsat nicio bucățică nemasată, de la cap la degetele de la picioare. Mi-a plăcut la nebunie, chiar dacă a fost un tip de masaj cu totul nou pentru mine: spre deosebire de masajul european sau terapeutic de la noi, thailandezii nu folosesc atât de mult degetele pentru a masa, ci masează mai mult prin presare și apăsare, folosindu-și nu doar mâinile, ci și brațele, coatele sau picioarele.

Apoi nu m-am mai putut opri: am făcut masaj și în Chiang Mai, și în Koh Phi Phi, iar apoi din nou în Bangkok, chiar în ultima zi înainte de a reveni în țară. Cel mai ieftin masaj (și totodată cel care mi s-a părut de cea mai bună calitate) a fost în Chiang Mai: 300 de bahți (adică 36 de lei) pentru o oră și jumătate de masaj la tot corpul (cap, gât, spate, brațe, mâini, picioare, fese, față, degete). În România o oră și jumătate de masaj ar costa minimum 150 de lei – în unele locuri o jumătate de oră costă 80 de lei.

După fiecare masaj îmi părea teribil de rău că s-a terminat. Deși uneori apăsările maseurului erau un pic dureroase, experiența masajului thailandez a fost minunată pentru mine (și am să vă povestesc mult mai multe în articolele viitoare).

8. Coralii de la Monkey Beach și Bamboo Island.

Până să ajung în Thailanda nu mai făcusem niciodată snorkeling. Prima experiență, care a fost în excursia pe care am făcut-o la Phi Phi Leh și la Maya Bay, a fost interesantă, dar nu pot să spun că m-a impresionat din cale-afară. Apa era într-adevăr limpede și se vedeau bolovanii uriași de pe fundul oceanului, aflați la vreo 5 metri adâncime, însă nu am văzut foarte mulți pești, doar acei pești aurii cu dungi care sunt peste tot în Marea Andaman.

Însă a doua oară a fost cu adevărat magnific. În cea de-a doua excursie am făcut snorkeling în largul plajei Monkey Beach de pe Koh Phi Phi Don, iar apoi lângă țărmul Insulei Bambușilor, aflată puțin mai la nord de Koh Phi Phi Don. La Bamboo Island coralii erau atât de aproape de mal, iar apa era atât de puțin adâncă (în unele locuri mi-ar fi ajuns până la genunchi dacă m-aș fi ridicat în picioare) încât trebuia să am mare grijă să nu ating vreo vietate din greșeală.

Mi s-a dezvăluit o lume pur și simplu fabuloasă, iar emoția a fost cu atât mai mare cu cât nu mai văzusem niciodată așa ceva: peștii-curcubeu sclipeau în toate culorile, de la albastru și roșu la mov și verde, iar alții parcă fuseseră vopsiți de un pictor glumeț deoarece fix jumătate din corp le era negru, iar cealaltă parte albă. Unii erau mici cât un deget, alții erau lungi, semănau cu un fel de țipari și șerpuiau prin apă în onduleuri. Am văzut și pești portocalii, roz cu picățele, maronii sau mov-albaștri, scoici uriașe, corali roșiatici care tremurau ușor, iar alții violet prinși pe stânci care semănau cu niște buze de giganți.

Însă cel mai mult m-au impresionat niște arătări foarte stranii, rotunde, negre și țepoase, pe care le-am zărit pe la adâncimi ceva mai mari, de 2-3 metri. Stăteau în grupuri și păreau să se uite la mine cu ochii lor mici. În mintea mea le-am asemănat imediat cu niște mine marine. Apoi, când am căutat pe internet am aflat și ce erau acele bizare vietăți acvatice. Se numesc Diadema setosum și sunt o specie de echinoide, fiind înrudite cu aricii de mare.

9. Călătoria cu trenul din Bangkok până la Maeklong Railway Market este un alt moment al excursiei de care am să îmi amintesc mereu cu plăcere. A fost o adevărată aventură să călătorim cu acest trenuleț până la piața din Maeklong, așa că am să vă povestesc pe larg într-un alt articol.

Ce este interesant la Piața Maeklong este că, în fiecare zi, trenul trece exact prin mijlocul ei de vreo 8 ori. Mărfurile sunt așezate atât de aproape de linie încat în unele locuri locomotiva și vagoanele se deplasează chiar pe deasupra lor. Cu puțin timp înainte de sosirea trenului, vânzătorii strâng prelatele care adăpostesc piața, iar după ce a trecut, le întind repede la loc.

Am reușit să surprind momentul într-un filmuleț:

10. Rafting cu pluta de bambus. Raftingul a fost și el total neprevăzut. Noi nu voiam să facem rafting, însă mai toate tururile pe care le vindeau agențiile din Chiang Mai aveau și rafting în program. Doamna de la agenție ne-a spus să ne luăm haine de schimb deoarece “e posibil” să ne udăm.

De cum ne-am urcat pe plută – care era alcătuită din 9-10 bambuși legați între ei – ne-a fost clar că „posibilitatea” va deveni o certitudine. Pluta era deja umedă, iar apa trecea peste ea fără probleme dintr-o parte în alta. În plus, deși la început râul era destul de lin, a devenit tot mai învolburat, am trecut peste bolovani și am coborât chiar și o mini-cascadă. Iar la final, vreo 3-4 copii care se bălăceau goi în apă ne-au stropit în timp ce râdeau de mama focului. Deși am ajuns udă leoarcă la microbuz, a fost una dintre cele mai distractive zile petrecute în Thailanda.

Dacă v-a plăcut acest articol și vreți să citiți și alte articole despre Asia, urmăriți Andreea în Asia și pe Facebook.

• destinatii thailanda
• obiective turistice thailanda
• thailanda
• thailanda obiective turistice